Vine un moment în viață în care îți vei da seama că de fapt ești singur. Singur sufletește și călătorind prin tot haosul din lume. Călător de suflet ce sunt. Mi-a plăcut întotdeauna să cunosc oameni, să ajut și să fiu bună.
N-am stat niciodată într-un singur suflet, am călătorit să cunosc, am călătorit să ascult oamenii și problemele lor, am călătorit să învăț de la alți, am călătorit prin suflete regăsind bucăți din mine.
Un moment mi-a fost de ajuns să rămân în sufletul unui om și să îmi dau seama că de fapt, căutam pe cineva care să-și dea seama că eu am nevoie de ajutor nu alți. Am tăcut, sperând ca cineva să citească acea luptă din mine cu care mă confrunt de ani și ani. Anxietatea mea nu o pot privi ca pe o boală ci mai degrabă ca pe un vampir care te seacă puțin câte puțin, care vine exact în mijlocul zilei neștiind de la ce pornește totul.
Am căutat răspunsuri, am analizat, m-am interesat rezultatul fiind același. Am lăsat totul baltă, mi-am lăsat gândurile, mi-am lăsat starea să fie exact cum vrea ea. M-am speriat și m-am condamnat la o viață cu frica.
Un moment mi-a fost de ajuns să-mi dau seama că încercând să scap de ea, voiam să scap totodată și de o parte de a mea din trecut pentru care și astăzi plâng. Plâng de dor, plâng de tristețe, plâng de singurătate, plâng de fericire, plâng și iar plâng.
Sunt sensibilă? Sunt o floare care se modelează după lumina vieții, pe care sper să nu o pierd. Sunt acea floare pe care o interesează mulți, dar la care nu ajung din cauza spinilor. Acea floare căruia la bătaia vântului îi cade o petală.
În fond, cred că cine se închide în el o face asta riscând să se piardă pe sine. Am început să mă izolez, să înfloresc în mine flori, realizând la final că erau simple buruieni care doreau să mă otrăvească cu ură, frustrări și supărări. Am înflorit și mai splendid fără ele, îngrijindu-mă pe mine, aveam grijă și de florile care înflorise în mine.
Căutând lumină într-un întuneric absurd, mi-am dat seama că umblam după liniște care se afla chiar în propria persoană. Toată această călătorie plină de peripeții, m-a făcut să-mi dau seama că abia la sfârșit există un nou început.
CITEȘTI
-Dincolo de gânduri.
RomanceSunt doar simple sentimente pe care le-ai simțit și tu, simple gânduri pe care am simțit nevoia să le scriu.
