-Dincolo de gânduri.

Tu îmi ești artă,

                      Tu îmi ești artă, dar fiecare lacrimă a șters  pată de culoare din sufletul meu. Pânza pe care m-am chinuit să o țin albă, s-a pictat. S-a pictat cu durere și sentimente confuze. Probabil că așa a fost menit să fie pictat în mii și mii de culori, dar nu înțeleg de ce tocmai tu? De ce ai ales să mă pictezi și să te joci cu ceea ce simt?

                        Ai avut absolut totul: iubirea și respectul se îmbinau foarte bine, dar timpul a împiedicat să clădim ceea ce ne doream. Târziu am înțeles de fapt că eu nu pot picta toată pânza singură și cu o singură culoare, când o dată cu plecarea ta ai luat toate ustensilele cu tine.

                         Aveam nevoie să conducem amândoi sentimentele, să ne orientăm în funcție de problemă dar nu, tu ai ales să rămâi blocat în trecut și să te refugiezi în aceeași rutină toxică . Am înțeles faptul că te-a durut sau probabil încă te doare de aceea ți-ai creeat locușorul tău, dar când te-ai uitat în ochii mei , ce ai simțit?  Când mi-ai întors spatele și ai plecat, fiecare pată de culoare, fiecare zâmbet, fiecare cuvânt, fiecare amintire s-au spulberat, de ce? Pentru că ai preferat să pleci , în loc să discutăm.

                       Am fost o joacă de culori, am fost culoarea principală pe care ai amestecat-o cum ai vrut, ai pus puțină culoare din fiecare. Ai pus puține sentimente, puține cuvinte, puțină încredere, puțină siguranță și te-ai limitat. Te-ai limitat sperând că voi continua toată pictura singură.

                          În timp ce eu ți-am oferit toate culorile, ți-am pus ustensilele pe masă tu ai preferat să pleci. Probabil de asta, astăzi  nu-mi pare rău că mi-am lăsat sufletut pictat de un om ca și tine pentru că eu te-am iubit sincer, dar am rămas cu gândurile neclarificate și am rămas în ceață, probabil așa voi rămâne în continuare.

                   Am rămas cu o pânză pătată de culori seci, indecise și dureroase. Eu ți-am fost refugiu, tu mi-ai fost artist și iubirea asta bolnavă nu s-a dovedit a fi decât un simplu tablou pe care-l voi admira cu dor...