Corruption™ (Punk Harry Styles) - Tradusă

Capitolul 7

Mi-am scuturat capul și m-am întors spre stradă, nu m-am deranjat să mă uit în sus și am pășit înafara bordurii.

O mână m-a prins de încheietură, trăgându-mă înapoi și trimițându-mă jos pe pământ când o rafală de vânt m-a suflat.

M-am uitat în sus și am realizat că aproape am fost lovită de un camion. Oh, Doamne. Când m-am uitat în stânga, l-am văzut pe Harry stând chiar lângă mine cu mâna încă înfășurată ferm în jurul încheieturii mele.

”Lasă-ma.” am izbunit eu încercând să mă eliberez din strânsoarea lui.

”Stai, te rog ascultă.”

Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat, încercând să dau jos noroiul. s-a ridicat și Harry și s-a uitat la mine, așteptând să mă uit și eu la el.

”Ce?” am șuierat eu.

”Numele tău nu e Jade Simmons. E Gabriella Santiago... ești iubita mea.”

Am râs foarte încet și ciudat. ”Îți bați joc de mine. Numele meu e sigur Jade Simmons și cel mai sigur nu sunt iubita ta. Nici nu suntem prieteni.”

”Serios? Te-ai uitat la certificatul tău de naștere de curând?” a răspuns.

Nu am un răspuns, ei bine da, doar că nu era unul bun. ”Cine se uită la certificatul lui de naștere?”

”Numele tău e Gabriella Dominique Santiago. Ai fost născută pe 3 martie la 12:57 dimineața.”

”De unde știi când e ziua mea de naștere?” am întrebat complet șocată.

”În același fel în care am știu că ești virgină; ești iubita mea... sau cel puțin erai...”

”Despre ce dracu' vorbești? Ești beat sau ceva?”

”Pot să explic totul dacă vii cu mine.”

Mi-am înclinat capul într-o parte. ”Unde?”

”Înăuntrul studioului... noi avem lucruri acolo...”

Ei bine, ar putea fi un om nebun chiar acum, dar eram cam curioasă să aflu despre ce vorbea. Știu că numele meu e Jade, nu Gabriella. Sigur, mi-a ghicit ziua de naștere, dar putea să îmi întrebe un prieten. Și da, știa că sunt virgină, dar sunt destul de sigură că nu era așa de greu de ghicit.

Am dat din umeri. ”Bine. Doar nu mai omorâ pe nimeni, okay?”

”Nu e mort.”

”Bine.”

Ei bine, nici nu a fost ciudat... (notează sarcasmul)

Harry mergea pe lângă p clădire albă din cărămidă și m-a ghidad spre ușă. A scos cheile și a deschis-o, ținând ușa larg deschisă să intru.

Interiorul era mai mult gol, cu excepția cutiilor care erau în spatele camerei. Înafară de asta, stăteam pe o podea strălucitoare din lemn. Ușa s-a închis când Harry a venit lângă mine. Când a vrut să înceapă să vorbească, mintea mea a zburat în altă parte.

*¤*RETROSPECTIVĂ*¤*

Râsul unei fete mi-a umplut urechile. Era un râs familiar aparținând unei fete cu părul șaten, de aceeași lungime și culoare ca al meu. De asemenea părea să aibă aceeași înălțime ca și cime și mergea lângă aceeași clădire în care eram eu acum ținându-se de mână cu un băiat.

El avea acele bucle maro inconfundabile și acel mers pe care îl știam prea bine. I-a zâmbit fetei care apoi s-a ridicat pe vârfuri și l-a sărutat pe obraz. Când el a zâmbit, i-au apărut gropițe adânci.