Corruption™ (Punk Harry Styles) - Tradusă

Capitolul 5

Oana e plecată în această săptămână, deci ea nu va putea traduce. O să încerc eu să traduc cât mai multe capitole, dar nu știu câte voi traduce. Până atunci, enjoy. :) Oh, și dacă găsiți în capitole propoziții care nu au sens, vă rog să îmi atrageți atenția, pentru că traduc seara și e posibil să nu prea aibă sens unele propoziții. Dar le voi edita. -TRXYE

În dimineața următoare m-am trezit tremurând de la săruturile pe care mi le trasa Harry de-alungul gâtului. Mi-am folosit mâna ca să îl dau la o parte, câștigând un mic chichot din partea lui.

De îndată ce m-am uitat la el mi-a și atacat buzele cu ale sale. Am zâmbit în sărut, find fericită că noaptea trecută chiar s-a întâmplat. Mai presus de toate, eram fericită că a rămas.

”Harry,” am chichotit când m-a mușcat jucăuș de gât. ”Trebuie să văd dacă tata e acasă. Tu trebuie să stai aici... și să fii tăcut.”

M-a ridicat din pat și am mers la dulap, aplecându-mă ca să ajung sertarul de jos. Harry a gemut în spatele meu. Ei bine, poate nu trebuia să se holbeze. Am scos o pereche largă de pantaloni de trening și am îmbrăcat-o, rulându-i în partea de sus.

După ce mi-am scos tricoul lui Harry și l-am înlocuit cu maieu, asigurându-mă că lasă la iveală ceva piele de sub buric ca să pară că am dormit în el. Mi-am dus degetul la gură, semnalizându-i lui Harry să fie tăcut când am ieșit afară din camera, închizând ușa în spatele meu, și mergând pe hol.

Când am ajuns la bucătărie, am auzit zgomotul făcut de o ceașcă de cafea și știam că tata era acasă. Adică, cine altcineva putea fi? Se uita la mine întrebător.

”'Neața, tată.” am spus poliiticos.

”'Neața, puștoaico.” mi-a răspuns cu un zâmbet.

”S-a întâmplat ceva? Te uiți la mine cam ciudat...        

”Nu s-a întâmplat nimic, dragă. Mă gândeam doar că de ce părul tău nu este prins sus. Nu ai dormit niciodată cu el jos decând aveai 12 ani.”

”Eram atât de epuizată aseară încât am adormit în timp ce studiam și nu am apucat să îmi fac părul.”

A dat din cap aprobator, părând să mă creadă. Nu e așa de rău. Nu mă interoghează așa cum credeam că va face.

”Mai bine m-aș pregăti. Am tura de la 7 astăzi.” m-a anunțat.

”Okay. Ne vedem mai târziu, tată.”

”Ne vedem, dulceață.”

Și-a pus paharul în chiuvetă, luându-și halatul de laborator, și a ieșit pe ușă. Odată ce am auzit mașina ieșind de pe alee și plecând, mi-a scăpat printre buze un mare oftat de ușurare.

Mulțumesc raiului, nu a suspectat nimic! De obicei nu prea mint pe nimeni, dar nu prea puteam să îi spun despre noaptea trecută, așa e? Bine, puteam, dar i-ar fi sărit capacul și nu ar fi fost o reacție pe care aș vrea să o văd în viitorul apropiat. 

Mi-am amintit repede că l-am lăsat pe Harry în camera mea și că trebuia să îi spun că perimetrul era liber. În timp ce mergeam spre scări nu puteam să nu reiau evenimentele de noapte trecută în capul meu. Totul s-a întâmplat atât de repede. Totul a fost în impulsul momentului, cum spun ei.

Eu chiar simt în felul ăla despre el? El chiar se simțea în felul ăla în legătură cu mine, sau doar încerca să îmi intre în pantaloni?

Ugh, atât de multe întrebări încât mă doare capul. Nu știu răspunsul la niciuna dintre ele și e destul de frustrant.

Cum am deschis ușa, l-am văzut imediat pe Harry îmbrăcându-se. Obrajii mei începeau să se încălzească când am roșit. Modul în care mușchii lui s-au contractat cu fiecare mișcare era revigorant.