Can I take revenge...Now?

PROLOG

         

" Îmi forțez picioarele să se deplaseze cât mai normal posibil, în ciuda tremuratului vag care a pus stăpânire pe mine de când am pășit în incinta conacului.

          Analizez împrejurimile și zâmbesc fals când conștientizez opulența locului. Excentric, pufnesc iritată.

        Bărbatul care înaintează prin coridorul decorat în culori sumbre se oprește în fața unei uși. Clipesc odată fugitiv și îmi reglez respirația deja precipitată. Ușa este deschisă și sunt poftită înăuntru. Zâmbesc în semn de recunoștință celui care m-a condus și mă răsucesc pe călcâie în momentul în care ușa este închisă la loc.

           Îmi îndrept postura iar mâinile îmi rămân lejere pe lângă corp, în timp ce înaintez hotărâtă înspre centrul încăperii. Scaunul biroului se întoarce lent, lăsând proprietarul să își dezvăluie chipul.

          În momentul în care privirile ni se întâlnesc mai arzătoare ca niciodată, un fior mă străbate brusc. Se pare că nu sunt unica încordată, pentru că nici el nu pare a fi prea departe. Cu maxilarul încleștat, buzele strânse într-o linie fină iar trupul țeapăn în scaun, mi se pare de nerecunoscut.

          Nu ezit înainte de a scoate obiectul letal din poșetă și a-l îndreptata către acesta. În secunda următoare o altă armă este ațintită înspre pieptul meu, amândoi având mâinile rigide întinse în față.

         —Așadar, te-ai întors? rostește răgușit, un zâmbet acaparându-i buzele.

        —Cu un scop precis, răspund, păstrând arma în direcția sa.

         Se răsucește râzând în scaun, timp în care furia îmi circulă prin vene la cote maxime.

         —O să plătești pentru ce ai făcut, ticălosul naibii! spumeg, ridicându-mi considerabil tonul.

           Prea repede ca să realizez ce se întâmplă se ridică din scaun și pășește încrezător spre locul în care mă aflu. Se pare că trupul a dorit să mă trădeze, din cauză că oricât m-aș strădui să apăs pe trăgaci, eșuez lamentabil.

         Ajunge într-o proximitate mult prea toxică, care îmi face inima să pulseze alert iar buzele să îmi tremure cu mârâituri și înjurături la adresa propriei persoane.

         Încheietura îmi este prinsă brutal și scap cu un icnet nervos arma pe podea. Nu apuc să mă feresc, deoarece în următorul moment mă trezesc prinsă și de cealaltă mână și lipită de pieptul său.

         Încet și agasant își înclină capul în direcția mea până ce buzele sale poposesc în locul unde gâtul mi se întâlnește cu umărul.

      —Deci...cum ziceai că e scopul tău? murmură pe un toc scăzut, plasând un sărut apăsat pe pielea mea fierbinte.

       Involuntar ochii mi se dau peste cap, acceptând adevărul.

Slăbiciunea mea e prezentă aici, pregătită să mă distrugă. Și cel mai înfiorător detaliu e acela că eu m-am întors de bună voie. "