Can I take revenge...Now?

Chapter 2 ➡️ " The Master's teritory "

  Mă încumet să deschid plicul, scoțând la iveală câteva fotografii.

          —Deci să înțeleg că așa arată fortăreața sa? întreb, cercetând atentă pozele.

            —Bănuim, rostește grav.

            
            —Păi presupun că nu mai e nimic de adăugat atunci. Rămâne stabilit mâine la 6:00.

               Nu îmi răspunde, parcă cântărindu-și ideile în minte apoi se lasă peste masă în fața mea rostind :

             —Ești sigură?

             —Da, aprob pe un ton ferm. Mai sigură ca niciodată. Și nu uita de înțelegere.

             —Familia ta nu va afla, concluzionează. Însă te-ai gândit dacă eșuăm? Nimeni nu are vreo idee unde am putea fi, dacă să zicem suntem prinși.

             —Credeam că ți-ai asumat riscul ăsta dinainte. Mă înșel, Javier?

           Bărbatul mă privește oarecum iritat de ultima mea replică. Ridic nepăsătoare din umeri și îmi strâng lucrurile, pregătită să plec.

            —Crezi că va funcționa? spune brusc, privind în gol.

            —Măcar voi ști că am încercat.

            Mă îndepărtez, lăsându-l pradă propriilor mustrări de conștiință. Javier are un trecut întunecat, de care nici nu am dorit să aflu, nici nu mi-a spus prea multe. Știu doar că logodnica sa a fost ucisă de o rețea criminală, a cărui șef e nimeni altul decât persoana căreia îi doresc să se ducă dracului, The Master.

          Greșit, mă corectez. Trebuie să fie deja acolo.

                                ***

                   

             Încerc să îmi adun puțin din energia pierdută pentru a mă feri de o lovitură în stomac. Din păcate, trupul meu e deja mult prea rănit pentru a mai asculta comenzile pe care creierul se străduie să i le transmită. Strâng din dinți când încă o lovitură mă doboară la pământ și mă ghemuiesc pe ciment. Refuz să las o lacrimă să îmi părăsească ochii.

               Cu un ultim geamăt silențios de durere, îmi oblig corpul să ia poziția de drept, în ciuda înțepăturilor care se fac simțite prin fiecare mădular.

            —Doar atât poți? scrâșnesc către matahala de om care mă privește șocat.

             Îmi duc mâna către buze simțind gustul sărat al sângelui. Toată scena de dimineață mi se derulează în fața ochilor.

          Am plecat din New York cu destinația Alaska. Se pare că The Master a considerat această regiune cea mai potrivită pentru a-și duce la capăt planurile mârșave.

          Javier și cu mine urma să preluăm identitățile a doi soți, proaspăt căsătoriți, care au venit pentru jobul de menajeri ai casei. Din câte am înțeles de la Javier, puțini se încumetă să lucreze în acest loc. Cu toate că se oferă sume imense chiar și pentru servitori, fiecare ține la viața lui. Sunt conștientă că am riscat multe, venind aici . Dar dacă nu riști, nu câștigi, vorba ei.

           Ultimele patru luni le-am petrecut plănuind și pregătind fiecare detaliu. Javier a avut și presupun că are numeroase pile și se pare că cel care i-a făcut legătura cu omul de bază al lui The Master e chiar un simplu brutar, care culmea se ocupă cu traficul de arme. Da, am învățat că și persoanele simple ascund lucruri complexe.