Sânge de demon [În Aşteptare]

Katsuki

*Hizashi pov*
Astăzi am decis sa îi împrietenesc pe Jack și pe Natsuki. Știu ca nu va fi ușor dar va merita din plin. Îmi prind parul în tradiționalele mele 2 codite, mă pregătesc și mă duc la școală.
Ajung cu o jumătate de ora mai repede și decid sa mă mai plimb printre copaci de sakura. Au un miros încântător. Mă uit imprejur și observ un baiat stand pe o bancă. Stau un pic pe gânduri și îmi amintesc de visul meu, după care mă uit mai bine și observ ca acel băiat avea parul albastru. Trebuia sa fie o coincidenta, nu? Mă apropii de banca cu pricina și studiez îmbrăcămintea băiatului. Purta o cămașă alba, o vesta neagra, pantaloni lungi maronii și niște teniși. Nu se poate sa fie el, nu, este doar o coincidenta, asta îmi spuneam pana când și-a întors privirea spre mine. Acum amândoi ne uitam unul la altul. Ochii aia albastri, doar o singura persoana poate sa îmi dea acea senzație. Era el.
???: Te pot ajuta cu ceva? spune el scurt.
Eu: Îmi pare rău, nu am vrut sa te deranjez dar îmi pari cunoscut.
???: Ajuta-ne!
Eu: Poftim?
Cum, stai, CE? Oare chiar el sa fie? Dar oare cum îl cheamă?
???: Hizashi.
Eu: De unde îmi ști numele? întreb eu pustiul care acum se uita cu o fata de catelus ploat la mine.
???: Nu contează, eu sunt Katsuki. Sunt un înger.
Asta se explica, dar și el? De ce?
Eu: Dar ce pot face pentru tine, Katsuki-kun ?
Katsuki: Sti deja foarte bine. Spune el clar și răspicat.
Eu: Dar e așa de greu sa aleg. Tu trebuie sa mă înțelegi! Nu as vrea sa fac o alegere greșită și sa regret toată viața.
Katsuki: Știu, de aceea trebuie sa ne alegi pe noi. Noi Îți vrem binele, Hizashi! spune asta după care își ia rucsacul și pleacă.
Îmi pare rău... Chiar îmi pare rău, dar nu știu ce sa fac...
Ce repede a trecut timpul, mă uit pe telefon și văd ca este fără 10 minute. Ies din lumea gândurilor și mă grăbesc spre sala de clasa. Ciudat, de obicei Natsuki trece mereu pe lângă mine pe hol și mă saluta, dar acum nu era acolo. Totul a devenit tare ciudat de când cu astea doi pe lângă mine.

După primele 2 ore mă întâlnesc și eu cu Natsuki. Am coborât de la etajul 2 și am iesit în curte. Acolo am vazut-o pe Natsuki care stătea lângă un copac și privea petalele de sakura cum pluteau și umpleau cărările de un roz palid. Mă așez lângă ea și o îmbrățișez.
Eu: Hey! Te simți bine?
Natsuki: .....Huh?! Da! Am.. Sunt bine, doar ca mă gândeam.
Eu: La ce te gândeai?
Natsuki: La nimic.
Eu: .... Natsuki-chun! Pe mine nu mă pacalesti așa ușor, spune-mi ce s-a întâmplat!
Natsuki: Ei bine, dacă tu îi alegi pe Demoni eu îmi voi pierde aripile, iar dacă ne alegi le noi Jack își va pierde aripile... Ale mele ori cum îmi sunt rupte, nu îl pot lăsa să sufere! Totuși, este prietenul meu și dacă recunoaște și dacă nu!
Mă uit trista la ea și îi spun:
Eu: Îmi pare rău. Stai puțin, deci nu ai nimic împotriva dacă îi aleg pe ei?
Natsuki: Nu.
Eu: ...

/// * Hei!!! Din cauza ca nu am mai avut idei s-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar important e ca am reușit sa scriu un nou capitol din aceasta poveste! Sper sa va placa! * ///