Sânge de demon [În Aşteptare]

Reîntoarcere

*Hizashi pov*
Astăzi se împlinesc 3 luni de când am aflat adevărul. Nu aveam habar de ce se putea întâmpla dacă făceam o alegere greșită și uite ca alegerea nu mi-a aparținut mie. Totul s-a petrecut astfel...  După ce m-am întâlnit cu acel băiat misterios am avut niște coșmaruri groaznice în care pământul era pe muchie de cuțit, totul era distrus, dar ăsta era doar începutul. Nimic bun nu avea sa se întâmple după acea apocalipsa care se va abate asupra tuturor. Eu pe atunci mă gândeam ca cea mai buna alegere este sa mă alătur de partea îngerilor, dar de fapt asta era alegerea greșită. Ei aveau degand sa schimbe radical lucrurile, sa facă totul la perfecție, sa facă în așa fel încât ori cine le va sta în cale sa își piardă existenta. De aceea am ales... sa fiu demon. Sa fiu demon nu este asa rau pe cat credeam, desigur nu este noci bine dar nimic nu poate fi perfect. Trebuie sa fac in asa fel cavtotul sa fie neutru, asa cum era odinioară. Dupa aceasta alegere am aflat ca în mine rămăsese totuși o fărâmă de sânge de înger dar nu era suficient pentru a mă numi înger în carne și oase.
  Am început antrenamentul, pentru a face fata luptei intre ingeri și demoni va trebui sa știu sa lupt, sa mânuiesc o sabie sau o săgeată. Am fost transferată la o școală din purgatoriu pentru a mă acomoda, dar locuiam încă pe pământ, trebuia sa îmi mint prietenii totuși făceam asta pentru binele lor, trebuie sa îi apar. Când lupta va fi în toi va trebui sa îi duc undeva departe, încă nu știu unde dar departe de toată nebunia.
Nu pot sa spun ca demonii sunt buni, SUNT DEMONI! Și așa cum sunt trebuie sa îi înțeleg. Poate par penibila când zic asta dar trebuie sa readuc echilibrul intre ei! Pace! Armonie! Ori ce ar fi, trebuie sa am grija.

Astăzi mă duc la scoala din purgatoriu, desigur ca aici nu mai aveam prieteni, nici profesorii nu mă cunosc, nici pe Jack si pe Natsuki nu ii mai am, totul e nou. Nu am dormit toată noaptea, îmi puneam întrebări, notam lucruri și nume, multe multe se vor întâmplă și nimic nu va mai fi la fel. Părinții mei au zis ca pot sa iau și singura alegeri, dar este cam complicat. Acum stau singura în casa bunici mele care acum nu mai e...
Mă pregătesc, mănânc și mă duc spre școală. În fata casei mă așteaptă Jack pe motorul lui, sa fiu sincere nu m-am dat nici o data pe un motor, cred ca va fi palpitant.
Jack: Ești pregătită, puștoaico? ma întreabă el plictisit.
Eu: Da, sunt. răspund eu hotărâtă.
Mă urc pe motorul cel negru și Jack îl pornește. Nu trece mai mult de 1 minut ca ajungem în fata unei clădiri mari pictate în gri, cerul era și el gri de asemenea, erau copii de toate varstvârstele care se plimbau pe acolo. Aveam un sentiment ciudat de neutru.

După ore mă aștepta antrenamentul tot cu Jack, ce sa vezi, el a primit încuviințarea de a se ocupa de mine. Mergem amândoi la o sal goala care părea sa fie abandonata și începem antrenamentul.
Jack: Tu trebuie sa învingi acel demon! spunea asta aratandu-mi spre manechinul aflat în fata mea.
Eu: HAI SENSEI! strig spre el în semn ca am înțeles după care încep sa îmi adun toată furia spre acel manechin care stătea acolo fără nici o treaba.
Jack: Nu, Nu, Nu... Nu așa se face Hizashi-chun! Uite, lasa-ma sa-ti arat.
Dintr-o data el mă da la o parte după care printr-o lovitura cu piciorul arunca capul manechinului cât colo și mă lasă pe mine cu gura căscată.

* /// Hei, am revenit, deși am zis ca nu știu dacă voi mai continua, uite ca m-a lovit din nou inspirația! "Ura mie" /// *