Elevă la Academia militară // Finalizată//

Capitolul 2- Un prieten nou

* în poză e Alek Kozvoloski*

   Mă întorc spre vocea piţigăiată şi o văd pe enervanta Emma alături de încă două fete la fel de curve ca ea. Un zâmbet mic mi se aşează pe faţă când îi văd faţa supărată.

  - Scrie undeva că e masa ta? o întreb curioasă.

- Nu, dar toată lumea ştie ca asta este masa la care stau în fiecare zi!  ţipă nervoasă şi atrage atenţia tuturor din cantină.

- Păi cum să îţi spun...  Nu mai e a ta! Acum căraţi fundul ăla siliconat de aici! Îmi piere pofta de mâncare când te văd! îi zic răspicat şi mă fac cu o palmă peste faţă.

Curvă! Nimeni nu mă loveşte pe mine! Mă ridic nervoasă de la masă şi îi servesc un pumn în burtă de toată frumuseţea. Asta meriţi! Cade pe jos, iar câţiva băieţi mai mari vin să o ajute. Ies rapid din cantină căci trebuia să lovesc ceva ca să mă calmez. Nu am mai văzut ce s-a întâmplat, însă sunt sigură că Katie o înjură. Merg ţintă spre sala de sport unde găsesc un sac de box bun de lovit când ai nervi. Îmi pun mânuşile şi încep să dau cu toată forţa în sac. Simt cum mă relaxez şi uit de tot ce s-a întâmplat azi. Mă opresc brusc când aud nişte paşi care se îndreaptă spre mine. Mă întorc şi îl văd pe renumitul Alek Kozvoloski în faţa mea.  Îi zâmbesc călduros, iar el face la fel.

  - De ce eşti în sala de sport,novice?  întreabă el calm.

  - Să mă relaxez. O curvă m-a enervat şi prefer să dau într-un sac de box decât în ea. Nu am chef de mustrare.îi răspund cu acelaşi calm.

  - Nu ştiu cum să îţi spun, dar nu îţi calculezi mişcările şi loveşti fără să te gândeşti bine. Când te-am văzut aşa de nervoasă, am fost sigur că vii aici, în sală. Şi ca un sfat: trebuie să ştii unde să loveşti mai tare ca să termini adversarul. Ai multe de învăţat,novice!  îmi zice el, iar eu mă enerveaz.

  - Atunci ce zici de o mică bătaie în ringul de box, tovarăşe? Doar nu ti-ar fi frică, nu?

  - Normal că nu!  Hai să o facem!

  Îşi dă geaca jos şi rămâne doar într-un maieu alb. I-am observat tatuajul de pe mână cu scrisul în rusă, dar nu ştiu ce înseamnă. Am învăţat ceva rusă când eram mică de la unchiul meu Pablo, însă foar cuvinte de bază. Îmi dau şi eu hanoracul de pe mine, rămânând într-o bustieră sport, apoi mă urc în ring. Tatuajul cu o papadie a cărei petale zboară şi devin păsări se vede perfect. Îl analizez puţin pe Alek, după care încep cu o lovitură în abdomen care e foarte uşor evitată de el. Îmi blochează fiecare lovitură cu care încerc să îl limeresc. Când s-a plictisit din a face asta , m-a lovit în umăr şi am căzut pe jos, însă mă ridic repede. Cu greu reuşesc să îl lovesc în picior, iar acesta se clatină puţin. Mă aproprii mai mult de el ca să îi mai dau o lovitură, dar îşi revine şi mă dă peste cap. Auu, asta a durut! Mă ridic în şezut şi îl privesc ucigător. Se apleacă la nivelul meu şi mă ajută să mă ridic în picioare.

- A durut, idiotule!  mă plâng eu.

- Unu: nu îmi vorbi aşa pentru că sunt gardian, iar doi: pe front o să doară şi mai tare dacă nu te antrenezi!  îmi explică cu calmul lui enervant.

- Scuze!  Dar când mă enervez nu mă pot abţine să nu vorbesc urât, nu o lua personal. Prieteni?  zâmbesc şi întind mâna.

  Se uită o clipă la mâna mea, apoi o strânge puternic. Îmi zâmbeşte prietenos, iar eu locul în care m-a atins îmi arde dând o senzaţie plăcută. Îşi retrage mâna şi simt că mă întristez puţin. Îmi place atingerea lui. Are mâini fine pentru un gardian.