Când am ajuns acasă, m-am trântit în pat şi am început să zâmbesc cu gândul la faptul că am vorbit cu Selly. Era atât de frumos..mi-ar plăcea să-l cunosc. Pare un băiat super.
................................................................................................................................................................
A doua zi când m-am trezit, aveam chef să mă plimb puţin cu bicicleta, aşa că asta am şi făcut.
M-am îmbrăcat, mi-am luat bicicleta şi am pornit spre parcul Romanescu.
Ajunsă acolo, am simţit că am călcat cu roata pe ceva şi că mă dezechilibrez. M-am dus într-o parte şi am căzut. Mă durea atât de tare..şi era mult sânge pe jos.
-Eşti..bine?
Era un băiat. Şi când m-am uitat mai atentă, era tot Selly. Am rămas uimită şi nu mai ştiam ce să zic.
-Ăm..nu chiar.
El m-a luat de mână şi m-a ajutat să mă ridic. Dar mă dezechilibram şi nu puteam sta în picioare, aşa că am mers pe o bancă apropiată.
-Cred că mi-am rupt picicorul, i-am zis printre lacrimi. Sunt aşa o împiedicată!
-Nu eşti aşa. Se poate întâmpla oricui. Stai liniştită, te duc eu la spital.
-Nu este nevoie..nu vreau să te deranjez. Mă pot descurca..o sun pe mama.
-Nu..linisteste-te. Mama ta e acasă?
-Da. Şi e doctor.
-Haide, te duc acasă atunci. Mama ta va şti ce să facă. Unde locuieşti?
I-am dat adresa şi am luat-o uşor spre casă. Noroc că stăteam aproape de parc.
-Şi..tu cum te numeşti? Eu sunt Andrei, dar bănuiesc că ştiai asta deja.
-Eu sunt Ştefania.
Am ajuns imediat acasă şi am bătut la uşă. Mama a ieşit panicată din casă când m-a văzut.
-Ce ai păţit, draga mea? zice mama.
I-am povestit cum am căzut, şi cum Selly s-a oferit să mă ajute.
-Ce frumos din partea ta! Eu şi Ştefania îţi mulţumim frumos!
-Cu drag..a fost plăcerea mea. Este ceva grav?
-Nu, doar şi-a luxat piciorul..Nu mai avea mult până să şi-l rupă. Nu e foarte grav..în câteva zile va fi ca nouă.
-Este bine că nu a fost mai grav, a zis el zâmbind. Ştefania, îmi poţi da numărul tău de telefon? Să mă ţii la curent cu starea ta de sănătate!
I-am dat numărul meu. Eram foarte fericită. Un mare om ca el mi-a cerut mie, o fată normală, numărul de telefon.
-La revedere şi însănătoşire grabnică!
Şi a plecat.
................................................................................................................................................................
După ce mama mi-a bandajat piciorul, am urcat în camera mea, am luat o carte şi m-am apucat de citit. La scurt timp, am primit un mesaj.
CE FACI? SUNT SELLY. CUM TE MAI SIMŢI?
Oh doamne. Nu cred aşa ceva!
SUNT MAI BINE , am răspuns.
Şi aşa am continuat să vorbim. Am vorbit despre viaţă, şcoală, familie..cred că am reuşit să ne împrietenim. E atât de drăguţ!
