Mâine va începe școala. Abia aștept să îmi revăd colegii și prietenii.
Mi-am pregătit hainele, pentru a nu sta dimineața să le caut. Mi-am călcat o cămașă în dungi, pe care urma să o port cu o fustă neagră și o pereche de teniși.
...............................................................................................................................................................
Dimineața următoare, m-am trezit plină de energie. M-am dus la baie, am făcut un duș, m-am îmbrăcat și am plecat.
Curtea școlii era plină cu elevi de toate vârstele. M-am uitat în jur după o figură cunoscută, dar nimic.
-Ștefania! aud o voce care mă strigă.
Era Amalia, una din prietenele mele. Lângă ea mai erau Iulia și un băiat. Stătea cu spatele la mine și nu îmi dădeam seama cine e.
M-am dus spre ele, cu zâmbetul pe buze.
-Neața! zic, veselă. Ce faceți?
Atunci, băiatul s-a întors și s-a uitat la mine.
era Max. Ce naiba căuta el aici?
-Max? zic. Ce naiba cauți aici?
-Vă cunoașteți? zice Amalia.
-Da, zicem la unison eu și Max.
-M-am mutat aici și trebuia să merg la o școală, nu? râde.
Mi-am dat ochii peste cap. M-am dus la fete și le-am îmbrățișat călduros.
Doamne, sper ca Max să nu fie în aceeași clasă cu mine. Mai sunt încă șapte clase, sigur nu vom fi colegi.
................................................................................................................................................................
După ce festivitatea s-a terminat, am mers cu toții în clasă.
-Copii, după cum bine știți, acest an va fi foarte important pentru voi. Așa că să învățați și să fiși cuminți. De asemenea, veți avea și un nou coleg.
Oh, nu. Nu e bine..
Atunci pe ușă a intrat Max. Băgami-aș..
-Bună, eu sunt Maximilian. zice el.
A venit în clasă, și s-a așezat. Fix în spatele meu. M-am întors și i-am zis:
-Chiar nu pot să scap de tine?
-Ți-am spus..sunt mereu alături de tine...
Și zâmbește cu gura până la urechi, făcându-mi cu ochiul.
Nu știu ce e în neregulă cu el, dar mă enervează. Trebuie să vorbesc neapărat cu Selly.
