Am rămas împietrită și nu mă mai puteam mișca. Eram așa fericită și surprinsă. Am început să plâng de fericire.
-Și..și eu țin mult la tine.(a zâmbit). Unde sunt și..auu..cum am ajuns aici?
I-am povestit tot ce îmi aminteam despre accident, despre cum m-am trezit și cât de fericită sunt că s-a trezit.
-Sper că de acum o să fim bine. Mă bucur că și tu ești bine, că suntem amândoi împreună (zice Selly)
L-am îmbrățișat strâns și m-am cuibărit în brațele lui. Era atât de bine.
Deodată, pe ușă a intrat o doamnă care semăna mult cu el. Am bănuit că era mama sa.
-Bună ziua! am zis și i-am dat mâna. Mă numesc Ștefania și..
-Știu draga mea, Andrei mereu îmi povestește multe despre tine! Abia așteptam să te cunosc. Sunt Aura Șelaru (zâmbește). Mă bucur că sunteți amândoi bine.
Am mai stat puțin cu Andrei, am vorbit, după care am plecat să mă odihnesc puțin. Sper să fim externați cât mai repede.
M-am întors în salonul meu, unde m-am așezat în pat. Am stat puțin pe telefon, apoi am mers până la baie.
Când am văzut fata din oglindă, am rămas șocată. Arătam îngrozitor: ochii îmi erau vineți, fața plină de răni și zgârieturi, părul îmi era extrem de unsuros. Oh doamne...
................................................................................................................................................................
După o săptămână am fost externată, însă Selly mai trebuia să stea acolo pentru încă cel puțin o săptămână. Am mers în fiecare zi la el, i-am adus de mâncare și am stat cu el. Îmi făcea mare plăcere, cu toate că mă întristam că eram într-un spital. Totuși, vedeam că pe zi ce trece era mai bine, ceea ce mă înveselea mult.
Acele zile au trecut extrem de repede, venind și momentul în care Andrei urma să fie externat. El m-a invitat la el, să mai stăm împreună. A sosit și mama sa, care ne-a luat cu mașina.
Ajunși acasă la el, am mers în camera sa. Doamna Aura ne-a pregătit prânzul, care a fost delicios.
Ne-am așezat ușor pe pat, dând drumul unui film. Ne uitam liniștiți, când, deodată...
