★彡 ИîᎶℍ✞ ℓîᎶℍ✞ 彡★↤↤ ᏉᏦᎾᎾᏦ ↦↦Terminata

Capitol 2

           Taehyung a ramas cu gura cascata.  Nu isi mai putea scoate din minte chipul brunetului care la salvat, se simtea ca in povestile de basm.. Ce  il macinea era ca nu ii stia numele. 
          -Cred, cred ca m-am indragostit...e posibil? confuzia il cuprindea si mai mult,  era asa confuz incat nici  nu stia cea ce simte.
          Jungkook s-a intors inapoi pe taramul luminii,  era numai cu gandul la acel baiat cu cu zambet patratos si par blond.Cand si-a adus aminte de chipul lui a inceput sa zambeasca fara sa isi dea seama...Ochii lui mari la facut sa se piarda... Jungkook fiind o fire mai rece sa gandit ca la speriat cu comportamentul lui neadecvat, se simtea prost dar si bine pentru  nici o persoana nu a avut asa atractie vreodata.
        -Am inebunit. Deabea l-am cunoscut adica nu pot sa te apropi asa de o persoana cand ai vazut-o pentru cateva minute ..nu?Oare dragostea la prima vedere exista...?
         Jungkook mergea ingandurat nefiind atent la drum pana cand un slujitor da peste el foarte grabit si ingrijorat.
         -Hei hei usor, rase bland ceva neobisnuit la comportamentul lui fata de slujitori  regatului. Ce sa intamplat?
         -Domnule mama dumneavoastra este pe...  moarte... spune acesta trist uitandu-se la adolecentul socat.
       Pamantul de sub picioare i s-a dus,  simtea cum toata lumea s-a distrus nu stia ce sa creada picioarele i s-au inmuiat, inima lui deja franta sa zdrobit de tot, cu toata puterea pe care o avea a fugit la mama lui in camera.
          -Mama! cu ochii inlacrimati si rosii fuge la capul patului si incepe sa planga. 
         -Nu plange Jungkook.
         -Mama eu...  nu vreau sa te pierd.Te iubesc prea mult!  
         -Fiule mi-a venit timpul.Trebuia sa se intample si asta.
         -Dar nu esti asa de batrana.. vocea i se pierde incet fiind din ce in ce mai indurerata crezand ca in viata anterioara a facut ceva rau de aceasta dureroasa experienta se intampla in aceasta zi. Nimic nu va mai fi la fel..
        -Jungkook , ......am o aripa ranita nu se mai poate face nimic trebuie sa mi-o distruga astfel pot muri in dureri mai mari
       -Mama nu spune asta. Vom gasi o solutie numai pe tine te mai am.Nu pot sa te pierd! isi aseaza usor capul in poala mamei lui. Se simtea in siguranta. Mereu facea asta cand era mic. A vrut sa simta caldura mamei lui pentru ultima data.
       Mama lui il mangaie pe cap si ea cu lacrimi in ochii stiind ca nu va mai mai putea sa isi vada fiul zambit vreodata. Pana la urma ambi au adormit din cauza oboseli si a plansului care le-a uscat sufletul.
        Cand jungkook se trezeste mama lui nu mai era langa el. Ochii i sau marit iar inima distrusa ia emanat un fior si o frica imensa.
       -Mama? Mama? strigatele indurerate ale adolescentului sunt auzite de un supus. Intra in camera avand imaginea unui copil a carui suferinta si frica erau emanate prin tipete si lacrimi.
       -UNDE E MAMA ?
        -Dommulea ea ..ea ea a murit...
Imagimea brunetului i sa incetosat privirea i sa intunecat iar urechile ii tiuiau nu mai auzea nimic, nu mai simtea nimic in acel moment fara sa isi dea seama un tipat ia parasit gura acesta fiind pe cale sa lesin fiind prins de mainile ferme ale supusului lui.
       -Domnule trebuie sa facem incoronarea cat de curand .Regatul are nevoie de dumneavoastra!
       -Nu facem nimic, nu este vremea de incoronari! vocea lui parea moarta ochii erau rosii si uscati de la plans corpul ii era slabit iar inima deja nu mai putea fi reinviata.
      -Dar asa a vrut mama dumneavostra domnule. Regatul are nevoie de un conducator.
       -Bine atunci... Acum te rog lasa-ma  in pace!
        Acesta ramane singur gasindu-si alinarea in suspine. Cauta prin lucrurile mamei lui.. Asta ia facut si mai mult rau dar il facea sa simta ca este inca langa el.
        Taehyung era fericit se gandea incontinu la baiatul brunet. Il  asa de mult aspectul lui...pana cand parinti ii intrerup ganduriele si visurile.
       -Taehyung...Du-te pe pamant si vezi ce fac supusi acolo.
Taehyung nu auzea nimic era in lumea viselor simtea cum plutea.Creierul isi facea tot felul de filme ireale.
       -TAEHYUNG ..spune mama lui tare facandul pe baiat sa tresara.
       -Daaaaaa!
       -Ai auzit ce ti-am zis
       -Da
       -Ce?
       -Am.....
       -Sa mergi pe pamant si sa vezi ce fac supusi ...
       -Da da sigur plec!
       Cand ajunge pe pamant ziua lui sa facut mai buna. De ce?Fiindca baiatul brunet ia aparut in raza sa vizuala.. era si mai frumos dar foarte trist. Se decise sa mearga la el sa vada daca simpla sa prezenta ar putea sa il inveseleasca pe tanarul print.
       -HEI BUNA! Jungkook nu isi ridica privirea din pamant facandul pe blond sa se ingrijoreze.
       -Hei ma mai stii printul intunericului pe care lai salvat?hei stii nu am aflat cum te cheama numele meu e Taehyung al tau?
           Fara sa isi dea seama lacrimile tanarului print ii curgeau pe fata lovind alsfaltul rece
         -Hei ce ai patit?ingrijorarea fata de baiat il macina nu stia cu ce al putea sa il ajute.
        -Mama mea a murit din cauz unei aripi frante....
       -Imi pare asa de rau..macar il ai pe tatal tau.
       -NU AM TATA ...spune ridicandu-si capul din pamant facand contact cu cea a lui Taehyung. Privirea lui Jungkook era plina de suferinta si se observa, parea slabit si ranit.
       -Imi pare rau nu am stiut... si ce o sa faca regatul tau acum?
       -Eu merg la conducere! 
       -Tu?dar nu esti prea tanar?
        -Nu am ce sa fac asta era visul mamei....sa ma vada incoronat...dar nu a apucat. Regatul trebuie condus de cineva... un oftat lung ii scapa printre buzele vineti fara sa isi dea seama.
       -Hei uite linistete-te ok?Sunt aici pentru tine...daca mi-ai spune cum te numesti am deveni si mai apropiati! .
       -Ma numesc Jungkook.
       -Ce nume frumos!
       -Eu trebuie sa plec ...spune si dispare o lumina slaba ramanand in urma lui
       -Cum as putea sa il ajut? bondul se intreba tristetea brunetului fiind transimisa si la Taeyhung. De parca ar fi legati si sortiti sa se intalneasca. Acest sentiment il facea mai confuz decat era deja.