Jungkook nu a mai iesit din camera lui. Dorul fata de mama lui era mai mare pe zi ce trece. Se gandea la momente din copilaria lui acestea provocandu-i durere si suferinta deoarece toata copilaria lui a petrecut-o cu mama lui. Nu mananca, nu bea, nu vorbeste doar zace lacrimi fierbinti curgandu-i pe obraji palizi. Corpul slabit si inima ranita ii provocau dureri. Un ciocanit la usa se rasuna in toata camera. -Domnule.. Va rog manacati. Mama dumneavoastra sigur nu vrea sa va vada in starea asta. Lacrimile care nici nu stiau de unde mai veneau din cauza lipsei de apa au dat navale. Ochii lui rosii il intepau. Stia ca trebuie sa isi revina fiindca in curand va fi incoronarea, cu vocea ragusita si rece a spus: -Ai dreptate trebuie sa ma hranesc. Un zambet a aparut pe fata supusului sau venind cu o tava plina de mancarea preferata a printului acesta mancand tot din farfurie foame potolindu-se. Mancarea avea acelasi gust ca a mamei lui. Se gandea mereu la ea. Cu privirea pierduta gandurile findui in alta parte simtii doua maini subtiri cum il cuprinde intr-o imbratisare a carui caldura il calma ... o imbratisare pe care numai mama lui o putea da.. Cand era mic si era trist simpla imbratisare a mamei lui il facea sa se simta ma bine. -Oare am inebunit? Mama? Un pahar cazu pe jos spargandu-se in mii de bucati pe podeaua rece a camerei cea ce la speriat pe tanar. -Ti-am zis ca voi fi langa tine... vocea calda si blanda aproape soptita era greu auzibila dar Jungkook a recunoscut-o imediat era insasi mama lui. Un zambet larg de iepure ii aparu fata luminandu-se de fericire, mama lui era cu el!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
