-Jeon Jungkook cum iti voi spune adevarul crud pe care l-am aflat... Nu ma lasat inima sa iti spun cand ne-am intalnit. Erai ingrijorat de lacrimile mele care imi erau prietene ai stat mai ascultat si ai facut o promisiune a carui adevar nu sunt sigur nu am putut sa spun... Vreau sa iti spun.. Asta daca te voi mai vedea vreodata... ofta cel blond uitandu-se atent pe geamul camerei lui. -Domnule... -Ce doresti? -Parinti dumneavoastra mi-au zis sa va spun sa mergeti pe pamant pentru a- -Stiu sa vad ce fac supusi numai sta ma pun de ce nu au venit ei sa imi spuna asta? Atat de mult ii fac de rusine? Atat de mult ma urasc? -Domnule eu- -Scuza-ma tu nu ai nici o treaba cu asta, dute la munca... spune trist plecand spre locul unde avea speranta sa il vada pe Jungkook. Cand ajunge pe pamant ca de obicei se aseaza in locul lui preferat acela fiind pe o piatra langa un copac. Niciodata nu ii controla pe supusi doar statea si se gandea... Lacrimile pe care le-a tinut de fata cu supusi lui au dat navale acum.. Se gandea la multe lucruri mai ales la reactia lui Jungkook cand va afla ca omul pe care trebuia sa ii zica tata a fost omorat de cruzimea persoanei pe care blondul il numea tata. -Taehyung! o voce se auzi.. -Jungkookie! -De ce plangi hyung? -E-eu... nu putea sa spuna ochii negri patrunzatori a lui Jungkook nu il ajuta. Ii iubea ochii negrii pe care ia pierdut odata cu puterea si coroana. Ar vrea ca acei ochii sa il priveasca incontinu indiferent de culoarea lor. -Hyung nu imi place sa te vad asa. -Ah... ofta blondul eliberandu-se de cateva sentimente. -Iar te-ai certat cu parinti tai? -.. -Sa intamplat ceva? -Jungkook... -Taehyung spune... Ma speri.. -Promite-mi ca nu ma vei ura.. -De ce sa te urasc? Lacrimile amare iar se pornira pe fata alba a blondului ingrijorand-ul pe cel mic. -Hyung! Spune, nu te voi putea ura vreodata! -Jungkook stiu cine ti-a omoarat tatal.. -C-ce? -... -Taehyung vorbeste... spune cel tanar scuturandul blond -Tatal meu.. -Hyung.... -Eu am aflat.. -Nu mai spune nimic... -Jungkook. -Tatal tau mi-a luat parintele Taehyung -Nu e vina mea eu eu... Aveam 2 ani Jungkook! -Stiu.. spune cazand in genunchi privirea findui incetosata de la lacrimile care ii cuprinzandrura ochii.. -Jungkook -Ah.. Nici nu l-am cunoscut nu stiu ce persoana era hyung si imi e teama sa aflu vorbel mamei spun alt ceva si cartile alt ceva... -Imi pare asa rau -Nu e nimic, hyung te rog nu irosi timpul nostru scurt impreuna pe aceste nimicuri .. Te rog vreau doar sa stau cu tine hyung te iubesc. Fiecare moment cu tine e pretios. -Jungkook tu ti-ai tinut promisiune.. -Normal ca da hyung... ochii sai erau rosi de la plans facand contact cu ochii lui Taehyung care erau tot rosi -Te iubesc micutule... sopti cel mai mare imbratisandul pe Jungkook cea ce ia calmat pe amadoi -Taehyung totu va fi bine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
