Traieşte, iubește şi gata!

Cine sunt eu ?

   Eu, o prințesă închisă într-un castel, o fată care nu a făcut niciodată ceea ce îi plăcea . Părinții mei au avut mereu grijă să fac doar ceea ce consideră ei bine pentru mine . Mama e un bine-cunoscut medic , iar tata un om de afaceri de succes. Numele meu e Eva si am 16 ani.
   Nu am fost niciodată la școală, nu am avut niciodată prieteni … încă de mică singura mea prietenă a fost Mara, guvernanta mea, iar sala de lectură îmi este și sală de clasă . Da, după cum cred ca v-ați dat seama , învăț de acasă. Părinții mei nu au vrut să merg la o școală pentru că se temeau că o să fiu influențată de un anturaj prost.
- Eva!
- Da, doamna profesoară!
- A-și fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai spune rezolvarea problemei si nu te-ai mai gândi la toate prostiile posibile …
   Ea e doamna Ionescu , profa mea de matematică, probabil cea mai insuportabilă ființă care a existat vreodată. Tata a angajat-o de când aveam 6 ani , pe ea și pe soțul ei care îmi predă economie. Doua ființe insuportabile, dar atunci când sunt împreună devin insuportabile la dublu și cred că de asta se potrivesc așa bine. Sunt căsătoriți de mai bine de 20 de ani . revenind…
-  ăăă… păi...
-  Cred că ajunge pe ziua de azi . Eva are ora de chitară și în curând va participa la un concurs care e foarte important pentru cariera ei .
- Mara, nu cred că acel concurs e mai important decât ora mea .
- Sigur că nu , dar …
- Doamna profesoară nu putem continua mâine?
- Bine cum spui tu, dar mâine vreau sa te văd pregătită
Mă ridic de pe scaun , mulțumindu-i din priviri Marei , dar doamna profesoară mă trage înapoi …
- Stai , să nu crezi că o să scapi și de temă.
- Nici nu mă gândeam la asta, în realitate nici nu voiam să-mi amintesc .
- Atunci ai așa : exercițiile 1,5,7,9,12,15,16, 20 ,22,25,27…
- Mă doare mâna ! Mai sunt ?
- Mai vrei ?
-NU, mulțumesc e bine așa .
Mă ridic mai repede de la masă și plec până să se răzgândească.
   Mara, e guvernanta mea, după cum am spus. Mama a angajat-o pentru că nu avea timp să se ocupe de creșterea mea, nu voia să renunțe la job-ul ei și așa a apărut Mara în viața mea. Ea e prima și unica mea prietenă , ei pot să-i spun totul , mă cunoaște fără îndoială mai bine decât mă cunosc părinții mei . Mara este profesoara mea de literatură și chitară, două lucruri pe care eu le ador. Citesc de când eram foarte mică și am învățat să cânt la chitară de la 6 ani, totul datorită ei .
- Mulțumesc mult ! Ce m-ași face fără tine?!
- Probabil ai face matematică nonstop,  îmi răspunde Mara râzând.
- Sigur … râd și eu .
   Intrăm în sala de chitară, o sală în care eu și Mara reușim să comunicăm prin muzică. Îmi place să vin aici atunci când nu mă simt bine, sau când am nevoie să fiu eu cu mine.
- Hai să acordăm chitara și să începem !spune Mara cu un glas cald .
- Acum !
  Acordez chitara și suntem gata să începem. Ora decurge foarte bine, azi pentru prima dată am reușit să  obțin nota la care mă chinui să ajung de aproape două săptămâni, o fac pe Mara mândră de mine .
- Bravo ,Eva! Sunt mândră de tine și acum sunt convinsă că ești pregătită pentru concurs !
- Mulțumesc mult, Mara!  merg și o îmbrățișez…
- Sunt sigură că părinții tăi vor fi mândrii de tine .
- Nu prea cred asta , dar mă voi bucura dacă ești tu mândră de mine .
În acel moment Mara vine și mă îmbrățișează . Mă simt bine cu Mara, o iubesc ca pe o mamă, ea e singura care mă înțelege, ea e singura în care pot avea încredere în casa asta  .

Draga jurnalule,
Mă simt constrânsă să trăiesc în același loc în fiecare zi . M-am săturat de profii Ionescu , m-am săturat să stau mereu singură , nu mai vreau să fiu o fată de bani-gata, aşa cum îmi mai spun profii Ionescu . VREAU SĂ MERG LA ȘCOALĂ! VREAU SĂ AM PRIETENI! M-am săturat să stau închisă în casă și să fac aceleași lucruri la nesfârșit . Vreau ca viața mea să se schimbe !