Traieşte, iubește şi gata!

Alegeri

Concursul a fost minunat. M-am bucurat de fiecare moment de pe scenă , chiar dacă nu am câștigat. Am învățat că nu poți avea tot timpul ceea ce-ți dorești . Sinceră să fiu nici nu cred că aș fi vrut să câștig , am vrut doar să-mi demonstrez mie că pot și să-i fac pe părinții mei mândri de mine.
Mara m-a susținut necondiționat . A fost acolo pentru mine , a făcut ca emoțiile să dispară . O apreciez mult și chiar dacă nu am câștigat , ea a fost cea mai mândră de mine și m-a învățat că nu trebuie să fi dezamăgit că ai pierdut , trebuie să fi fericit că ai încercat . Așa că , nu mai am multe de spus , doar că Mara e minunată.
Nu am reușit să-i spun adevărul mamei , nu am vrut să o rănesc mai ales după ce mi-a spus că e una dintre cele mai frumoase zile din viața ei . M-am simțit foarte prost , dar am hotărât să-i spun mai târziu , atunci când mă voi simți pregătită.
Prietenii mei au fost și ei acolo, m-au încurajat . Theo era chiar revoltat că nu am câștigat , pentru că după părerea lui cea de pe locul 1 nu a fost la fel de talentată ca și mine . Am râs mult pe seama asta , dar eu eram mulțumită cu locul 2 așa că într-un final a înțeles și el, că așa a trebuit să fie.
*
Alarma a devenit enervantă ! Mă anunță că începe o nouă săptămână de școală . Îmi iau repede uniforma , îmi prind părul într-un coc și merg în bucătărie unde iau micul dejun.
- Eva, dacă nu te grăbești o să întârzii la școală ! se aude vocea Marei din sufragerie .
- Vin acum ! strig eu .
Mara mă conduce la școală . Spre deosebire de Theo , ea conduce foarte prudent , lucru care mă face să mă simt mai în siguranță . Pe drum am povestit despre școală , colegi , dar bineînțeles că nu am putut să-i spun adevărul despre toți colegii , așa că am vorbit doar despre cei cu care mă înțeleg .
- Și cu Theo ? Cum te înțelegi ? mă întreabă ca din senin.
- Foarte bine, suntem prieteni buni . îi spun ca să-i răspund repede la întrebarea asta la care nici eu nu știu răspunsul.
- Serios ? Îmi părea că nu sunteți doar prieteni, dar dacă așa spui tu atunci, bine .
La asta nu știam cum să răspund , asta mă supără cel mai tare , că nu știu ce se întâmplă între mine și Theo .
Ajungem la școală , o îmbrățișez pe Mara și cobor din mașină . Sper să nu dau peste nimeni , să merg la dulap să-mi iau cărțile și apoi să fiu în clasă pentru orele ce urmează . Dar se pare că nu am noroc azi.
- I-a te uită , pe cine avem noi aici !
Întorc privire și îl văd pe Andreas , de ce nu înțelege că nu mă interesează ceea ce vrea să-mi spună .
- Andreas ! Ce s-a mai întâmplat acum ?
- Nimic special . Voiam doar să te felicit pentru concurs și să-ți spun că-mi pare rău că nu ai câștigat !
Rămân cu gura deschisă . De unde știe el că nu am câștigat .
- Stai puțin ! Ai fost acolo ? De unde ști că nu am câștigat ? întreb confuză .
- Am fost și eu pe acolo , sora mea a participat !
Acum sunt și mai confuză . Andreas are o soră care a participat la concurs , dar chiar el a fost supărat că nu l-am invitat să mă vadă în concurs . Nu-l înțeleg deloc pe tipul ăsta.
- Îmi pare rău că nu ai câștigat ! Ai cântat mult mai bine decât ea .
- Poftim ,e sora ta ! Nu ai cum să spui asta .
- Nu contează , dar Maria nu merita !
Nu-mi venea să cred ce aud ...Maria e cea care a câștigat. O fată foarte arogantă , care din prima secundă în care m-a văzut nu a făcut altceva decât să mă privească cu ură .
- Te referi la MARIA TĂNASE ? Ea e sora ta !?
- Din nefericire , da ! Dar stai liniștită , nici eu nu o suport , am venit la concurs doar pentru că m-au obligat ai mei.
- Înțeleg ! îi spun , deși nu înțelegeam nimic.
- Și despre concurs,faptul că am stat pe furiș ca să te văd , stai liniștită ,iubitul tău mi-a explicat cum stă treaba .
Andreas nu mai spune nimic și pleacă . Nu știu de ce Theo nu mi-a spus nimic , și cred că de aceea era revoltat că nu câștigasem eu .
Intru în clasă și mă așez în bancă. Luca era deja acolo.
- Bună , Luca ! îl salut în timp ce îmi scot cărțile pentru oră.
- Bună și ție ! Ce faci ?
- Sunt bine , dar am o nedumerire în legătură cu ceva .
- Te pot ajuta ? mă întreabă .
- Ști cumva dacă Maria Tănase învață la școala noastră ?
Brusc, Luca a început să fie agitat. L-am întrebat pentru că au același nume de familie și mă gândeam că poate o cunoaște.
- De unde o cunoști ? mă întreabă agitat.
- A participat la un concurs , de acolo o știu .
- Din întâmplare e sora mea, oarecum .
Când am auzit asta am încremenit , nu-mi venea să cred.
- Dacă Maria e sora ta , asta înseamnă că Andreas e fratele tău !? Nu-mi vine să cred !
- De fapt , eu și Andreas suntem frați , iar Maria e sora noastră vitregă . Dar stai liniștită ea nu învață aici .
Acum sunt foarte confuză . Nu mai înțeleg nimic .
Ora începe, și nu-i mai pot pune întrebări lui Luca . Timpul trece foarte încet , iar eu ,mă tot gândesc la toate lucrurile despre care am aflat în dimineața asta .
Îmi scot telefonul , iar când profesoara nu e atentă îi trimit un mesaj lui Theo .
" Ne vedem în pauză ,la dulapuri , trebuie să vorbim!"
Theo îmi răspunde imediat .
" Bine, ne vedem acolo ".
După ce se termină ora , îmi strâng repede lucrurile și ies prima din clasă . Theo era deja la dulapuri, mă aștepta.
- Bună ! spune el zâmbind , dar când își dă seama că nu sunt bine devine agitat. Ce s-a întâmplat ?
- De ce nu mi-ai spus că Andreas a fost la concurs , de ce nu mi-ai spus că fata care a câștigat era sora lui ?
- Nu voiam să te supăr ,și mai ales nu voiam să fi distrasă de asta . Andreas are multe secrete pe care nu multă lume le știe , iar azi tu ai aflat unul .
- Trebuia să-mi fi spus , măcar după concurs !
- Știu ! Îmi pare rău ! Doar că nu vreau ca idiotul acela să-ți facă rău.
- Și azi am aflat că colegul meu de bancă e fratele idiotului ăsta.
- Luca e foarte diferit de Andreas , nu îi poți compara .
- Știu ! deja mă simțeam că prost pentru ceea ce am spus .Îmi pare rău că m-am supărat pe tine fără nici un motiv !
Atunci Theo mă îmbrățișează și mă sărută pe frunte , semn că toate sunt bune acum .
Clopoțelul anunță începutul următoarei ore , așa că fiecare dintre noi merge în clasa lui .
Următoarele ore au decurs foarte bine , am fost cât se poate de atentă , am răspuns atunci când știam răspunsul la o întrebare pe care profesorul ne-o adresa , a fost chiar bine.
În pauza de prânz am stat numai cu Ana . Am vorbit despre concurs , și recunosc , eram puțin supărată pe ea pentru că nu mi-a spus că Luca e fratele lui Andreas . Ea și-a cerut scuze și mi-a promis că nu vor mai fi secrete , așa că a fost totul bine , până la urmă. Am vorbit și despre Theo și despre faptul că de o săptămână de când eram pe punctul de a ne săruta , nu s-a mai întâmplat nimic . Ana îmi tot spunea că nu știe de ce , dar o parte din mine nu o credea . Theo e un tip foarte greu de înțeles.
Ultimele două ore au trecut repede , nici nu mă așteptam la asta având în vedere că de obicei aceste ultime ore sunt groaznice. Însă în ultimele minute din ultima oră primesc un mesaj .
" Ți-ar face plăcere să vi azi la terenul de fotbal , am antrenament și după te conduc acasă !? Și, da ! Poate veni și Ana . "
Nu știam ce să-i spun, îi trimit un mesaj Anei să văd dacă ea e de acord .
„ Ești nebună, cum să nu vin !?"
Atunci îi scriu lui Theo .
" V-om fi acolo ! 😉"
*
După oră , eu și Ana ne îndreptăm spre teren . Nu l-am mai văzut până acum pe Theo jucând fotbal , deci o să fie ceva nou.
- Trebuie să te pregătești , Theo e un jucător foarte bun ! îmi spune Ana râzând .
- Abia aștept !
Ajunse la teren , ne așezăm în tribune și îi urmărim cum fac încălzirea și tot restul . Când privirea mea s-a întâlnit cu cea a lui Theo mi-a făcut cu mâna și eu la fel .
Să fiu sinceră nu cunoșteam mai pe nimeni de acolo . L-am recunoscut pe Filip , Luca și Andreas . Despre Luca nu m-ași fi așteptat să joace fotbal pentru că nu prea părea genul de băiat căruia să-i placă acest sport.
Toți jucătorii au fost foarte buni pe teren , dar Theo s-a făcut remarcat . A fost mereu mult mai rapid decât ceilalți , a dat mult mai multe goluri decât toți , și nu spun asta doar pentru că...
- Cred că înțeleg de ce îți place de el .
- Ana , nu cred că asta contează acum... spun eu jenată de situație.
- Ba da , ști că și el te place. Nu ai văzut cum te privește , iar la concurs nu și-a luat privirea de la tine .
O ascultam pe Ana , dar privirea mea era în continuare îndreptată spre Theo.
După antrenament Theo a venit spre noi ...
- Mă bucur mult că ați venit ! ne spune el , cu un zâmbet imens pe față.
- Și noi ! A fost minunat ! îi spune Ana entuziasmată.
- Da, mi-a plăcut mult !
- Ce !? Jocul sau de mine ? mă întreabă el .
Îl priveam și nu știam ce să-i răspund .
- Glumeam ! Știam că de mine ,dar nu voiam să recunosc. Spune râzând .
- Ești imposibil ! îi spun știind că are dreptate .
- Trebuie să recunoști că-ți place .
Nu-i spun nimic.
- Ști ce ?! Merg să mă schimb și apoi te conduc acasă . Bine ?
- BINE! Spun rușinată .
Theo pleacă spre vestiare.
- Eu plec, vă las singuri . îmi spune Ana .
- De ce , nu , poți să mergi cu noi !
- Să merg cu voi ? Tu glumești ? Am puțină treabă și în plus v-aș strica momentul special. îmi spune asta de parcă ar ști ce se va întâmpla.
- Poftim ?
- Nimic, pa ! Ne vedem mâine ! îmi spune asta și pleacă.
Văzând că acum nu mai e nimeni în teren și profit de ocazie , pentru a încerca să lovesc și eu o dată în viață mingea . E ciudat să joci fotbal , mai ales dacă ești fată și mai poți și uniformă . Mă simțeam ca o paiață la un festival.
- Nu e rău , dar să ști că mai avem de lucru !
- Poftim ? întreb eu.
- Asta e pentru altă dată . Mergem ? și îmi întinde mâna.
- Mergem , și îl prind de mână.
A fost tare ciudat , dar mi-a plăcut să ne ținem de mână .
Tot drumul spre casă am vorbit despre fel de fel de lucruri , am râs . A fost foarte frumos.
- Ești un jucător foarte bun , să ști ! spun puțin rușinată .
- Mulțumesc , dar să ști că am făcut asta , doar ca să-ți atrag atenția . și începe să râdă .
- Poftim ? și încep și eu să râd .
- Nimic ! Aproape am ajuns ! spune el ca să schimbe subiectul .
Își trage brusc mâna din a mea și mă privește rușinat ... Ne aflam în același loc în care acum o săptămâna era să ne sărutăm.
- Îmi amintesc de locul ăsta ! și îi apare un zâmbet în colțul gurii.
- Și eu !
- Eva ! Te plac, chiar te plac . Ești o fată foarte specială . Nu am mai vorbit despre ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută pentru că voiam să fiu sigur de ceea ce simt , și de ceea ce simți .
- Și ce ai aflat ? întreb rușinată.
- Mi s-a confirmat că te plac mult de tot , și că am ajuns să țin o groază la tine, iar despre tine că...ei bine , cred că și tu simți la fel
Ochii lui căprui se uitau fix la mine . Eram agitată , nu știam ce să fac ,dar atunci Theo s-a apropiat de mine și mai mult . Buzele noastre s-au unit , da , se întâmplă , primul sărut din viața mea .
- Ne vedem mâine ! îmi spune el , și pleacă .
- Bine, pe mâine !
Intru în casă și merg direct în camera mea . Încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat și presimt că la asta mă voi gândi toată noaptea .
Dragă jurnalule ,
Azi a fost o zi plină de vești noi . Lucas e fratele lui Andreas , minunat nu ? Fata care m-a învins în concurs e sora lor vitregă, altă veste minunată . SPER CĂ-ȚI DAI SEAMA CĂ SUNT IRONICĂ!
Totuși azi nu am mai dat de Clara , lucru care mă bucură.
De azi , eu și Theo nu cred că mai suntem nişte simpli prieteni . Ne-am sărutat , și a fost un moment special la care nu mă așteptam . Nici măcar nu știu ce să mai spun despre asta , dar nu-mi pot imagina cum va fi de mâine . Dacă sărutul ăsta a fost doar ceva banal , dacă de mâine nu o să mai vorbească cu mine ? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care mi se tot învârt în cap , întrebări la care doar mâine pot afla răspunsul .
" Mâine o să vin să te iau ? E, ok ? "
Nu voiam să-i răspund , dar m-am trezit pur și simplu scriindu-i răspunsul.
" Bine, ne vedem mâine ! "