Traieşte, iubește şi gata!

Prietenia?!

Capitolul 2
   Mă trezesc în același mod , Mara vine la mine în cameră , îmi trage brusc draperiile și mă minte că ziua de azi va fi diferită. E miercuri, ziua în care eu și Mara mergem împreună la mall și suntem libere să cumpărăm orice. Părinții mei cred că pot să își mascheze prezența prin banii pe care eu îi primesc de la ei, dar în realitate ași prefera să fiu săracă ,și să-i am aproape. DAR PÂNĂ SĂ AJUNG LA MALL,mai am probe de trecut . Am ore cu profii Ionescu , apoi cu proful Mihai. Mihai e proful meu de biologie și chimie, e o persoană foarte cool în ciuda vârstei, are 70 de ani.( Nu suportă să i te adresezi cu domul ! )
     Ca de obicei tema mea la matematică e pe jumătate greşita , profa Ionescu nu știe cum să-și stăpânească furia, și bineînțeles primesc alte exerciții. Proful Ionescu e copia xerox a profei, singurul lucru care îi diferențiază este faptul că  se controlează mult mai bine decât minunata lui soție. Orele cu Mihai au fost ok, el predă lecția  iar eu ascult , dar cel mai tare lucru la el e faptul că nu-mi dă teme. Miercurea Mara și cu mine avem o singură oră de literatură, iar azi studiem una dintre cele mai frumoase povești de  dragoste ” Romeo și Julieta” .
- Iubesc această poveste !  O combinație de iubire și ură , Shakespeare a fost un geniu !
- Asta  cred și eu .
    Romeo și Julieta se îndrăgostesc iremediabil unul de altul, iar iubirea pe care o poartă unul pentru celălalt îi îndeamnă să se căsătorească . Acum am aflat că iubirea nu e un sentiment pe care îl poți preveni și mă întreb cum e să iubești și să fi iubit . Nu mi-am imaginat niciodată cum ar fi să am lângă mine o persoană care să mă înțeleagă și care să-mi vrea binele , o altă persoană decât Mara. Nici nu cred că asta se va întâmpla vreodată…
- Gata pe ziua de azi , mergi și pregătește-te , plecăm in jumătate de oră
- …bine
      Urcăm în mașină ,iar in 20 de minute suntem la mall. Sunt împreună cu Mara , mergem să-mi caut o rochie pentru ca va veni ziua mea. A DA ,UITASEM , SĂPTĂMÂNA VIITOARE E ZIUA MEA DE NAȘTERE…
- Asta cum ți se pare ?
- Mara, e oribilă rochia asta, nu pot purta așa ceva !
- Acum că mă uit mai bine la ea să ști că ai dreptate , și începem să râdem .
   La un moment dat se apropie de noi o fată foarte drăguță, o chema Ana , așa scria pe ecusonul ei .
- Bună! Vă pot ajuta cu ceva?
- Căutăm o rochie, care să se potrivească pentru o zi de naștere. Și indică spre mine .
- O rochie cât mai simplă …
- Avem numeroase modele care să se potrivească pentru petrecere.
Ana îmi înșiră o grămadă de modele, care mai decare mai frumoase .
- Nu știu pe care s-o aleg , toate sunt frumoase. Ce zici Mara ?
- Încearcă-le pe toate
- WOW, îi spui mamei tale pe nume!
- De fapt , Mara nu e mama mea … îi răspund Anei zâmbind
- Aaa, atunci scuze!
- Nu-ți face griji ! …vreau să probez rochiile !
   Îmbrac rând pe rând rochiile , toate erau frumoase ,dar nu știam pe care s-o aleg, e foarte greu să alegi … uff. Îmbrac o rochie care era diferită de celelalte , o rochie simplă bleumarin …
- Cum vi se pare ?
-  E superbă, zice Mara !
- Ana, ce părere ai ?
   Ana a rămas puțin surprinsă că i-am spus pe nume.
- Da, îți vine foarte bine .
- Atunci , o cumpăr …
- Bun , atunci hai să ți-o împachetez .
Ana îmi împachetează rochia , o plătesc…
- Să te distrezi la petrecere și la mulți ani !
- Mulțumesc , Ana ! Eu sunt Eva , apropo.
- Încântată ! mă privește zâmbind .
- Auzi, Ana. Mai stai pe aici ?
- Păi, in jumătate de oră îmi termin tura. De ce ?
- Îmi pari simpatică ! Ești cam singura fată care vorbește cu mine .
- Cum adică sunt singura ?
- Simt că o să ne înțelegem bine . Dacă nu ai alte planuri , ne putem vedea la un ceai ?
- Sigur ! îmi zâmbește cald .
   Mara și cu mine ieșim din magazin și mergem să găsim și niște accesorii pentru rochia mea , în acea jumătate de oră înainte de a ne întâlni cu Ana .
- Ce crezi despre Ana ?
- E o fată drăguță! Simt că e o să fie prima ta prietenă .
- De fapt, a doua, prima ești tu ! și o îmbrățișez …
Mergem în locul unde am stabilit cu Ana că ne vom vedea . Ea era deja acolo.
- Bună ! ne spune ea zâmbind
- Bună! Spunem eu și Mara în cor :)
Ne așezăm la masă și începem să povestim …
- Cred că nu m-am prezentat. Eu sunt Eva , am 16 ani .
- Eu sunt Ana și am tot 16 ani.
- Cât de tare !
- La ce școală mergi , nu de alta ,dar nu te-am mai văzut niciodată?
- Nici nu aveai de unde să mă vezi, eu învăț de acasă.
- Ce tare! Cum e să ai proprii tăi profesori ?
- Nu e chiar atât de tare pe cum pare ! Nu am avut niciodată prieteni , părinții mei mă țin mereu în casă .
- Nu știam, îmi pare rău .
- Nu ai de ce . E normal tot ceea ce mă întrebi . Stai liniștită!
    La un moment dat Ana primește un mesaj .
- Îmi pare rău , dar trebuie să plec.
- Deja !?
- Da, trebuie să ajung acasă. Dar dacă vrei ne putem vedea și mâine !
- Sigur, doar că dacă vrei să ne vedem mâine trebuie să ne vedem la mine acasă , e mai liniște.
- Nu știu ce să zic !
- Poți veni fără grijă , chiar cred ca Eva are nevoie de o prietenă de vârsta ei .
- Atunci, ne vedem mâine.
- O să-ți dau adresa .
   O îmbrățișez pe Ana și plec împreună cu Mara spre casă , e deja destul de târziu.

Draga jurnalule
   Azi a fost o zi diferită de celelalte , am întâlnit-o pe Ana, o fată simplă cu care m-am înțeles foarte bine. Abia aștept să o cunosc mai bine !
   Deși încă nu pot avea încredere în nimeni.