Traieşte, iubește şi gata!

Mister

Imediat ce lumina pătrunde în camera mea , îmi dau seama că începe o nouă zi . A doua zi de școală ! Sună puțin ciudat , pentru că suntem deja în octombrie , școala a început de ceva timp , asta nu și în cazul meu .
Mă gândesc dacă azi va fi o zi specială cum a fost cea de ieri , sau pur și simplu o să intru în acea rutină pe care o resimte orice elev de liceu. Nu-mi ia foarte mult timp să-mi aleg ținuta potrivită , am uniformă . Iar părul îl las desprins.
Cobor jos , pentru micul-dejun și observ că din nou nimeni nu e acasă . Pe masa din bucătărie găsesc un bilețel.
” Am puțină treabă în oraș , nu o să te pot conduce la școală azi . Am rugat-o pe Ana să treacă pe la tine și să luați împreună autobuzul .
Cu drag, Mara . ”
Minunat ! O să am timp pentru a discuta cu Ana despre școală , colegi , poate despre legătura dintre  Andreas și Theo .Mi se pare ciudat , felul în care se comportă cei doi . Nu se suportă unul pe altul și că asta nu e de ajuns , sunt și în aceeași clasă . Lucru care mă face să cred că s-a întâmplat ceva  foarte rău între ei … poate legat de echipa de fotbal sau poate , o fată. Gândurile îmi sunt întrerupte de telefon.
” În 5 minute sunt în fața casei tale . Grăbește-te !”
Ies din casă și privirea mea se întâlnește cu cea a Anei .
- Ești gata pentru a doua ta zi de școală ? îmi zice ea zâmbind .
- Cred că da . Sper ca azi să fie totul în ordine și să  nu mă mai rătăcesc prin școală , spun eu râzând .
- O să apară ceva care să te ajute , îmi spune încercând să aducă în discuție o anumită persoană. Apropo , cum a fost ieri , cu Theo ?
- Cum să fie ? Am vorbit despre școală , despre meciul de fotbal care se apropie și altele.
- Atât ? mă întreabă curioasă. S-a întâmplat ceva ?
- Era cât pe ce să ne sărutăm , dar mi-a sunat telefonul și acel moment perfect , a fost distrus . spun eu puțin dezamăgită .
Atunci Ana vine și mă îmbrățișează .
- Draga mea sunt așa mândră de tine ! îmi spune ea la ureche. 
Mă tot gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu-mi suna telefonul și dacă am fi ajuns să ne sărutăm . Acum mi-e rușine să mai dau ochii cu el , e ciudat tot ceea ce mi se întâmplă. 
- Nu fi atât de  fericită , nu s-a întâmplat nimic între noi ! îi spun eu după îmbrățișarea sufocantă pe care am primit-o .
- Știu ! Dar dacă a vrut să te sărute ceea ce înseamnă că a uitat cu totul de … și se oprește brusc , de parcă nu putea rosti continuarea frazei.
- De ? întreb eu curioasă .
- Nu contează , e o poveste veche ! îmi spune ea axându-și privirea în telefon. Apropo , cum a fost ” prezentarea școlii” de către Andreas?  schimbând subiectul.
-A fost ok ! Nu am observat nimic ieșit din comun în comportamentul lui Andreas , așa cum ați spus tu și Theo . 
- Eva , ești la început . Nu-l cunoști , o să-ți dai seama !
- Nu știu ce să zic ! Tot ceea ce îmi spune Ana mă surprinde , chiar vreau să știu ce e cu Andreas ăsta așa special .
- O să afli singură totul . îmi spune Ana cu un glas aproape șoptit.
  Vreau s-o întreb pe Ana despre Andreas , dar sunt sigură că nu o să-mi spună tot adevărul , deci o las baltă și ne continuăm drumul spre școală într-o tăcere jenantă.
  Ajungem, iar Ana mă lasă singură pentru că avea ceva de  rezolvat la bibliotecă . Merg direct la dulap pentru că trebuie să-mi iau manualul și în plus nu vreau să-l văd pe Andreas . Atunci când ajung aproape de dulap rămân șocată de ceea ce văd…nu-mi venea să cred cine era tipul care avea dulapul lângă mine, tipul despre care Andreas mi-a spus să stau departe . Era …Theo !? spun cu voce tare astfel încât m-a auzit .
- Hei , ce faci ? mă întreabă el cu un zâmbet pe buze .
- Bine , sunt doar surprinsă .
Theo mă privește nedumerit . Mă apropii de dulapul meu și îl deschid.
- E dulapul tău , acum ? mă întreabă Theo agitat .
- Da! De aceea am fost surprinsă pentru că te văd aici .
- Atunci înseamnă că ști și al cui e dulapul din partea cealaltă .
- Cam da! spun eu rușinată . Cred că ar fi bine să plecăm de aici .
Theo încuviințează și mergem împreună spre clasa mea.
- Sper că nu ai uitat ! Azi în pauza mare voi fi ghidul tău ,și îmi face cu ochiul.
- Abia aștept ! O să fie distractiv ! spun eu râzând .
- Păi…eu ar trebui să plec . Ne vedem în pauza mare !
Încuviințez , iar el mă sărută pe obraz .
Clopoțelul sună , ceea ce înseamnă că orele o să înceapă. Mă așez în bancă și îmi scot din ghiozdan manualul . Încă sunt șocată , Theo e tipul despre care Andreas mi-a spus să am grijă , de ce oare . Ambii sunt băieți de treabă nu văd care e problema , dar presimt că astăzi o să mă gândesc numai la asta .
- Bună ! îmi întrerupe , Luca gândurile, nu-l observasem.
- Bună ! Ce faci ? îl întreb eu , pentru a nu-și da seama că mă gândeam la cu totul altceva .
- Sunt bine ! Te-am văzut puțin absentă , s-a întâmplat ceva ?
Nu voiam să afle la ce mă gândesc .
- Nu , totul e bine . îl mint eu .
- Bine, atunci .
Profesorul intră în clasă și ora începe . Sunt puțin îngrijorată pentru că Ana nu a ajuns încă în clasă așa că îi scriu un mesaj .
”Unde ești , ora a început deja ?!”
Ascund telefonul în penar .
Când profesorul nu e atent , îmi verific telefonul pentru a vedea răspunsul Anei .
„Nu am terminat încă ceea ce a de făcut , îți spun mai încolo. ”
Citesc mesajul și devin din ce în ce mai curioasă , dar gândurile mele se îndreaptă din nou spre vorbele lui Andreas , de ce oare vrea să am grijă , de ce are ceva împotriva lui Theo .
Orele se termină repede , iar clopoțelul anunță pauza mare . Va urma momentul în care voi mai vedea o dată școala, sună destul de ciudat .
- I-a uite-o pe eleva cea nouă , se aude în spatele meu.
Mă uit în spatele meu , era …Theo.
- Atunci se pare că fac cunoștință cu veteranul , spun eu râzând.
El îmi zâmbește .
- Ești gata  pentru ”turul școlii”? mă întreabă entuziasmat .
- Cred că da…

- Atunci , hai să mergem !
Theo mi-a prezentat școala mult mai amănunțit decât Andreas . Am văzut din nou laboratoarele de fizică , biologie și chimie. Apoi am mers în biblioteca școlii , cantina ,sala de film , TOATĂ ȘCOALA.
- Am ajuns în cel mai așteptat loc ! îmi spune Theo și indică spre terenul de fotbal.
Terenul de fotbal era imens , nu-mi venea să cred că cei din echipa de fotbal pot alerga atât . Dacă eu a-și fi fost în locul lor , a-și renunța din primul minut . Zâmbesc la gândul meu amuzant.
- Cum ți se pare ?
- E superb , dar nu știu cum reușiți să alergați atât . spun eu râzând.
- Nu e atât de rău , o să vezi !
- Cum adică ? întreb nedumerită .
- Ți-am promis că o să te învăț să joci fotbal .
Nu cred că o să vrea să mă învețe așa ceva . Încă de mică nu am înțeles nimic din ceea ce ține de fotbal .
- Nu prea cred ! Dar dacă vrei să-ți bați capul cu o începătoare nu ai decât ...
- Va fi plăcerea mea !și îmi face cu ochiul .
E foarte drăguț cu mine . Îl îmbrățișez ca semn de mulțumire , iar el mă strânge foarte tare . Ca de obicei momentele perfecte cu Theo sunt mereu distruse de ceva . Clopoțelul anunță începerea ultimelor două ore ,iar noi trebuie să mergem în clase.
- Trebuie să plec ! Am ore !
- Sigur …și eu . îmi spune rușinat .
Mergem împreună până în fața clasei mele .
- Ne vedem mâine !Îmi pare rău că nu te conduc acasă , dar după școală am antrenament.
- Stai liniștit , ne vedem mâine .
Mă sărută pe obraz și pleacă .
- I-a te uită ce porumbei ! se aude o voce din spatele meu .
- Andreas , ce tot spui ?
- Nimic , te-am văzut cu Theo și mă gândeam că ...
- Te-ai gândit că ce ?
- Că sunteți împreună sau ceva …
Rămân cu gura căscată , nu văd de ce se bagă în treburile altora. Nu-i răspund , și nici nu mă gândesc să îi spun ceva legat de ceea ce se întâmplă între mine și Theo .
- Și ai de gând să-mi spui ?
- Nu , nu suntem împreună , suntem foarte buni prieteni ! îi răspund nervoasă.
- Bine atunci . Asta înseamnă că a uitat-o pe Ella.
- Cine e Ella ? întreb vizibil nervoasă.
- Aaa… nu ți-a spus ?
- Ce să-mi spună ?
Acum chiar sunt nedumerită.
- Nimic , e o poveste veche . spune vizibil agitat de tot ceea ce tocmai a spus . Ce spui dacă te conduc azi acasă și povestim mai multe ?
- Nu mulțumesc , mă descurc ! intru în clasă și îl las afară .
Orele decurg foarte încet . Ajung acasă și o sun pe Ana pentru că după ce s-a întors de la bibliotecă nu am mai vorbit foarte multe lucruri așa că trebuia să-i spun cum a decurs ”minunatul tur al școlii”. I-am povestit totul cu lux de amănunte,  mă asculta și era din ce in ce mai entuziasmată de ceea ce-i spuneam .
- Cum a fost ziua ta? mă întreabă Mara. Intrând în camera mea.
- A fost bine ! Încep să mă acomodez .
- Mă bucur mult ! Apropo , în jumătate de oră ai oră cu Mihai , iar mai apoi avem oră de chitară.
Uita-se de asta !
- Bine , mă pregătesc repede și cobor jos .
Mă schimb în haine mai comode și cobor pentru ora lui Mihai . Deși nu-mi place că trebuie s-o mint pe mama , o fac doar pentru că vreau să fiu ca și ceilalți copii de vârsta mea , și am să-i spun totul când am să simt că trebuie să-i spun .
Sunt extenuată , după orele de biologie și chitară merg direct în camera mea .
Dragă jurnalule ,
A doua mea zi de școală, s-a dovedit a fi mult mai bună decât prima. Theo mi-a prezentat încă o dată școala ,dar a fost mult mai bine . Dilema pe care o am legată de neînțelegerile dintre Theo și Andreas ia amploare .
”  Asta înseamnă că a uitat-o pe Ella.” sunt cuvintele care nu-mi dau pace .Mă tot gândesc la ce voia să spună Andreas cu asta … Poate , Ella e o persoană importantă din trecutul lui Theo . Sunt foarte multe lucruri ciudate , legate de Theo.
CRED CĂ ÎMI ASCUNDE CEVA  SAU POATE NU ARE ÎNCĂ CURAJUL SĂ-MI SPUNĂ !
Îmi iau telefonul și îi dau un mesaj lui Theo .
” Trebuie să vorbim ! ”
Îmi răspunde imediat .
” Mâine dimineață, în grădina școlii?”
” Perfect !”