În fața noastră apare un băiat înalt,cu părul castaniu și abdomenul bine lucrat care i se vedea prin tricoul mulat.Se vede că face sală.Cand privirile noastre se intersectează,dau de doi ochi superbi care semănau cu ochii fetei și ai mamei.Doar că aceștia sunt de mii de ori mai frumoși.Nu am văzut niște ochi asa frumoși niciodată.Albastrul topaz al irisului se potrivea perfect cu părul lui și cu fața care era atât de perfecta.Poate fi cineva mai perfect ca el?Parcă e un înger.Dar tot nu știu ce caută în casa familiei Sprouse.
- Ați ajuns?întreabă băiatul.
- Da!spune tatăl.
- Sa înțeleg ca ea e fata pe care ați adoptat-o?întreabă ridicând dintr-o sprânceană.
- Da...Ea e.adaugă doamna Olivia.
- Cole Mitchell Sprouse!spune întinzându-mi mâna.
- Caitlyn Alexis Grace.spun apucându-i temător mâna iar atunci mii de fiori mi-ai străbătut corpul.
- Frumos nume.spune el zambindu-mi.
- Mersi!spun șoptit dar cât să mă audă.
- Cu plăcere!
- Mamă,tată eu ies cu Allysa în oraș.spune Cole.
- Sper ca nu stai iar până dimineață.zice doamna Olivia ca și cum l-ar certa.
- Nu promit nimic!zice el făcând o privire de neștiutor.
- Invit-o în seara asta la cină.Mai vorbim și noi...O cunoaște și pe Caitlyn.adaugă ea.
- Dar mamă...spune iar pe fața lui se vede o urmă de dezamăgire.
- Nici un "dar"!O vei chema în seara asta la cină!
- Off...Ești insuportabilă!spune plecând din fața ei.
Stai...Eu nu am o mamă și el după ce că are,îi spune că e insuportabilă?O fi el frumos dar e destul de nesimțit.
- Lasă mamă.Aşa e el...spune Cheryl mângâind-o pe spate pe doamna Olivia.
- Doamnă Olivia,îmi puteți arăta unde este camera mea va rog?As vrea sa fac un dus și sa ma odihnesc puțin.
- În primul rand,spune-mi doar Olivia.In al doilea rand,Cheryl îți va arăta unde este camera ta.Si în al treilea rand,vreau să te pregătești pentru cina din seara asta.
- Mă voi pregăti!spun bucuroasa.
- Vin-o!O să îți arat unde este camera ta.spune Cheryl luându-mă de mână.
Urcăm ușor pe scările reci de marmură,imediat simțind mirosul florilor de pe holul lung.Mocheta moale se simțea atât de bine la picioare.
- Uite!Aici e camera ta.E chiar în fața camerei mele.spune Cheryl bucuroasa.
- Cred că noi două o sa ne înțelegem de minune.adaugă ea iar eu dau aprobator din cap,zambindu-i scurt.
- Vrei sa te ajut la despachetat?spune ea.
- Nu e nevoie.Dar poți sta cu mine dacă vrei.spun eu.
Deschid ușa și parcă am intrat într-o cameră dintr-un palat.Imediat cum intru pe ușă,în fața mea se afla un pat mare cu baldachin.In dreapta mea zăresc un birou iar lângă birou,un fotoliu.In partea stângă a camerei se află un șifonier mare cu oglindă iar lângă șifonier se află o comodă pentru machiaj.Inaintez spre pat și lângă el zăresc un șemineu cu un covor roșu, foarte pufos în fața lui.Analizez mai bine camera,și pereții de un alb impecabil.Cobor cu privirea și nu pot sa cred ce vad.E o ușă ce duce spre balcon.O deschid și pășesc pe balcon iar caldura își face apariția.E chiar balconul pe care îl voiam.Mă așez pe leagăn și privesc orașul.Se vede atât de frumos.Totul e atât de frumos.Cine s-ar fi gândit ieri ca viata mea va deveni asa de frumoasa?E mai mult decât voiam și decât îmi imaginam.Intru înapoi în camera și închid ușa.Imi așez geanta pe pat și îmi scot lucrurile din ea pentru a le așeza în dulap.
- Ce sunt astea?întreabă Cheryl.
- Haine.spun eu neștiind despre ce vorbește.
- Nu!Astea nu sunt haine.Astea sunt cârpe.spune parcă scârbită.
- E ceea cu ce am trăit.
- Ai avut doar hainele astea?spune cu ambele sprâncene ridicate.
- Ăăm...Da.spun rușinată.
- Nu trebuie sa te rușinezi pentru chestia asta.spune ea.
- Doar că orfelinatul ar trebui sa se rușineze cu hainele pe care le dă copiilor.Astea nu sunt haine.Sunt inacceptabile.Nu spun asta pentru ca ai mei sunt bogați și ca am haine de firma.O spun pentru ca acestea nu sunt haine normale.Nu știu cum ai putut trai asa.spune și se pare că s-a cam enervat puțin.
- Doar atât am.Si o pereche de adidași.spun eu.
- Asta nu rămâne asa.spune punând toate hainele înapoi în geanta mai puțin jurnalul,și coborând jos cu ele.
-Asta e inacceptabil!spune țipând iar eu eram în spatele ei.
- Scumpo,ce ai?spune Olivia.
- Mamă,uită-te și tu ce haine are Caitlyn.Sunt de la orfelinat.spune Cheryl nervoasă.
- Oh,doamne!spune Olivia uitându-se la haine.
- Voi două, domnișoarelor,o să aveți treabă.Cheryl,te vei duce și îi vei lua tot ce e necesar fetei.Ai înțeles?spune Olivia părând ca vorbește serios.
- Da,mamă!aproba fata.
- Îi dai niște haine de la tine pentru a merge în oraș.spune Olivia.
- Dar nu e nevoie.Pot rămâne cu hainele astea.spun eu.
- Afara este cald iar tu ai pulover pe tine.spune Cheryl.
- Pai astea sunt tot ce am mai bun.spun eu rușinându-mă iar.
- Vom scăpa de tot.spune Cheryl.
- Lasă-te pe mâna mea!adaugă făcându-mi din ochi.
Ma ia de mana și fugim pe scări pana în camera.
- Unde fugiți asa?întreabă Cole.
- Mergem la mall.spune Cheryl bucuroasa.
- Stai,stai,stai!Pot veni și eu cu voi?Vreau sa îmi iau o pereche de căști noi.intreaba curios.
- Ești dispus sa stai după noi?întreabă Cheryl cu o sprânceană ridicată și cu o mana în șold.
- Nu știu...Dar îmi vreau căștile!Și o sa le iau.Merg cu voi!spune plecând în camera lui.
Intru în camera alături de Cheryl.Camera ei e aproape ca a mea doar ca are mult roz.Pat roz,covor roz,pereți roz.E ca o camera a unei prințese.Zici că a vomitat un unicorn în camera ei.Imi scoate din dulap un maiou alb cu o inimă neagra în mijloc și o pereche de pantaloni scurti de blugi de culoare neagra asortați cu o pereche de teniși albi.Fata asta chiar are gusturi.Intru în camera mea și ma schimb apoi merg înapoi în a ei.
- Arăți super!spune ea chicotind.
- Acum,sa te machiez.adauga ea.
- Nu m-am machiat în viata mea.spun speriata.
- Sa știi ca nu doare!spune râzând de reacția mea.
În cinci minute eram gata.Ma uit în oglinda și nu pot sa cred ce văd.Asta sunt eu?Nu seamănă deloc cu mine.
- Mulțumesc!spun luând-o în brațe.
- Nu ai pentru ce!Doar suntem surori,nu?spune și zâmbesc la cuvântul "surori".
Coborâm jos și acolo îi vedem pe toți stând pe canapea.
Toți își întorc privirile spre mine și mă privesc uimiți.
- E frumoasa,nu?
- E...atât apucă a spune Cole care mă privea uimit dar într-un mod frumos.
- E superbă!spune Olivia.
- Mulțumesc!spun roşindu-mă ca racul la față.
Perspectiva Cole...
E frumoasa fata asta.E atât de frumoasa.Mai ales îmbrăcată în hainele astea și machiată.Nu am apucat a vorbi prea multe cu ea...despre ea sau despre trecutul ei.Nu știu nimic despre ea.Nici măcar câți ani are.Dar voi avea grijă să aflu.Capitolul conține greșeli gramaticale ce vor fi rectificate pe parcurs.
CITEȘTI
FORBIDDEN LOVE
FanfictionCaitlyn-O fată care știe ce înseamnă să nu ai familie și care a trecut cu adevărat prin încercările vieții,o fată care nu a avut copilărie,o fată care s-a maturizat mai repede decât trebuia defapt,o fată căruia viața i se schimbă radical atunci când...