FORBIDDEN LOVE

Chapter 8

Îi împing cu greu corpul lipit de mine care mirosea a tutun si parfum bărbătesc,apoi îmi așez hainele care erau șifonate.
- Să nu mai faci asta în viata ta!spun serioasa.
- Ce sa nu mai fac?întreabă gesticulând cu mâinile.
- Nu fă pe prostul!Știi bine ce să nu faci.spun dându-mi ochii peste cap.
- Te referi la asta?întreabă și în acel moment buzele lui s-au năpustit asupra gatului meu,sugând o părticică a pielii și apoi mușcând-o destul de tare încât sa ma facă sa icnesc la atingerea limbii lui pe partea ușor mov acum.
- Ești un idiot!spun dându-i o palma peste obrazul drept și plecând spre bucătărie.
- Rea și arțăgoasă...Îmi place!spune râzând scurt.
L-am auzit în spatele meu și când am început sa măresc pasul,încheietura mi-a fost prinsa.Mi-am intors privirea spre el apoi mi-am mutat-o pe mâna lui care arăta foarte bine pe încheietura mea.Ce tot spun?Nu arată deloc bine.
- Ce imi place asta!spune atingând cu vârful degetelor partea vânătă a gâtului meu.
- Și cel mai important e că este făcută de mine.spune rânjind.
Îmi smucesc încheietura din mâna lui și plec spre bucătărie.
- Ce a durat asa de mult?întreabă Cheryl care stătea rezemată de blatul mobilei cu mâinile în sân.
- A durat mult?întreb cu speranța că poate nu își va da seama.
- Tu și cu mine avem de discutat,domnișoară!spune ca o mama protectoare ce își cearta copilul știind că a făcut ceva rău.
- Bine,mami!spun chicotind.
- Ce avem bun de mâncare?spune Cole așezându-se la masă.
- Asta!spune Cheryl punându-i
farfuria în față.
Micul dejun a fost unul liniștit.După ce am spălat vasele,am făcut curățenie și m-am așezat pe canapeaua de piele din sufragerie.
- Cred ca ma duc în camera.spun plictisita.
- Bine.spune Cheryl care se uita pe telefon și savura un măr.
Îmi târăsc leneșă picioarele pana în camera la mine și cum intru mă afund în patul moale și parfumat.
Îmi iau jurnalul și încep sa scriu în el:

"De ce tocmai el?De ce din atâția băieți,el nu îmi dă pace să trăiesc?Fratele meu...Sau cel puțin aşa cred cei din familia asta.Nu e chiar fratele meu...Nu avem nici o legătură de sânge,nici numele de familie nu îl avem la fel.Am decis sa păstrez numele de familie pe care îl am chiar dacă sunt adoptată.Revenind la el...E un băiat drăguț,frumos,simpatic și...oh,doamne...cred ca orice fată vrea sa îl aibă.Ochii ăia albaştrii ca marea,părul răvășit pe care și-l așează doar cu o mișcare a mâinii trecută prin el,pieptul frumos conturat de mușchi,mirosul de tutun combinat cu cel de parfum și deseori de mentă,cine nu si l-ar dori?Cred că fetele se bat pe el.Dar din păcate este doar al Allysei.
Fata aia nu îmi place deloc.Pe lângă faptul ca este mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată,îmi este antipatică.Motivul îmi este necunoscut dar vreau tare mult să nu aibă legătură cu Cole.
Băiatul ăsta trezește în mine ceva ce chiar nu pot explica.Nu pot explica senzațiile și fiorii care îmi străbat corpul în mii de direcții atunci când mă atinge,nu pot explica ce simt în acel moment.Nu vreau sa ma îndrăgostesc de el.Nu ar fi corect.El are deja o iubita plus ca Olivia și Davis nu ar fi de acord nici în ruptul capului cu o presupusa "relație" intre noi.Trebuie sa rămânem doar frați și atât.Nimic mai mult..."
În acel moment îmi aduc aminte de vânătaia de pe gât.Ma ridic de pe pat și merg spre oglindă pentru a vedea opera făcută de el.Zâmbesc la vederea vânătăii și ma gândesc cum o sa acopăr chestia asta.
- E cam accentuata,nu crezi?întreabă Cheryl stând rezemată de tocul ușii cu mâinile încrucișate la piept.
- Ce m-ai speriat!spun tragandu-mi sufletul.
- Nu ai nimic sa îmi spui?spune cu o sprânceană ridicata.
- Umm...Nu.spun și nu vreau sa cred ca se gândește la mine și la Cole.
- Ce e intre tine și Cole?spune ea.
Uite și întrebarea care nu voiam sa vină vreodată.
- Nu e nimic intre mine și Cole.spun așezându-mă pe pat.
- Nu mă minți!spune supărată.
- Nu te mint.spun încercând sa fac să pară cat mai adevărat.
- Atunci vânătaia de pe gat cine ți-a făcut-o?întreabă cu o privire de "Te-am prins".
- Păi,m-am lovit.îi explic dar degeaba pentru ca nici un prost nu ar crede minciuna asta.
- De ce nu îmi spui adevărul?întreabă dezamăgită.
- Păi...Nu știu cum sa îți spun.zic puțin iritată de situație.
- Îmi spui simplu.Promit sa nu te judec și promit sa fiu lângă tine.imi spune ea sincera.
- Păi...în seara în care am jucat adevăr sau provocare,am venit aici sus cu Cole pentru a face provocarea.Presupun ca știi ce s-a întâmplat mai departe...spun lăsând capul în jos.
- S-a dat la tine?întreabă cu ochii mijiți uitându-se la mine.
- Da...spun rușinată.
- Nu trebuie sa te rușinezi.Sunt prietena și sora ta.Imi poți spune orice.zice luându-mă de mână.
- Și asta de când o ai?întreabă referindu-se la semnul de pe gât.
- De azi dimineață.Nu mă lasă deloc în pace.Ma atinge fără sa îi dau voie.Si lucru cel mai rău e ca...
- Că ce?întreabă Cheryl.
- Cred ca ma îndrăgostesc de el.spun trista.
- Păi...Practic nu sunteți frați.Nici de sânge,nici cu numele,nici cu nimic.Dar nu cred ca părinții sunt de aceeași părere.spune mușcându-şi buza de jos.
- Și el nu e nici pe departe aşa cum pare.Fumeaza,bea,
frecventează cluburile,umbla cu toate parașutele,e cel mai popular din liceu...Iar tu,tu ești o fata cuminte,nu bei,nu fumezi,ești frumoasa,ești finuță.Crede-mă,el nu te merita.Nu vreau sa te facă sa suferi asa cum face cu toate fetele.Profita de ele și apoi le lasă.spune și prin glasul ei îmi dau seama ca spune adevărul.
- Asta nu voi permite!Nu îl voi lăsa să își bată joc de mine.Trebuie sa îl las deoparte și sa îmi caut pe altcineva...