Blackjack

28. Am pierdut o parte din mine

            

Maureen

Privesc partea goală a patului răvășit și imagini de seara trecută răsar prin mintea mea. Nimic din ce s-a întâmplat la petrecere, ci după. Șampania, ciocolata și baia lungă pe care am savurat-o alături de Jackson. Efectiv mă simt ca și cum aș pluti pe nor.

Nu mai știu cât a fost ora la care am adormit, dar acum este cert că e dimineață, însă eu nu prea mă simt în stare să mă ridic din pat. Este așa de bine și nu pot să nu simt parfumul lui pe perna pe care eu dorm, iar starea de bine decide în locul meu și adorm la loc.

Ceva îmi gâdilă gâtul și deschid ochii doar cât să văd puțin. Prin ceață recunosc chipul lui Jackson, iar după ce clipesc de câteva ori să îmi limpezesc ochii, nu pot să nu remarc zâmbetul de pe buzele lui.

— Bună dimineața!

Se apleacă și mă sărută pe buze.

— 'Neața! Cât e ceasul?

— Trecut de unsprezece. Cred că vrei să bați recordul la dormit, dar păreai că aveai nevoie de somnul ăsta, așa că te-am lăsat să dormi.

— Puteai să mă trezești.

— Nu avea rost oricum. A, apropo vezi că ți-a sunat telefonul de câteva ori. Vrei să mănânci ceva?

— Sigur e Carol, vrea să vadă dacă mai trăiesc. O cană de cafea ar fi bună.

— Păi verifică cine te-a sunat până eu îți comand de mâncare și cafea.

Jackson pleacă și eu îmi zăresc telefonul pe masa de cafea de lângă geam. Dau la o parte plapuma și merg după telefon. Cu gândurile într-o învălmășeală totală, ridic telefonul de pe masă și găsesc nu mai puțin de zece apeluri pierdute și câteva mesaje de la sora mamei, Judith. Ce mama naibii! Cred că nu am mai vorbit cu ea de mai bine de un an. Ce ar putea vrea fix acum? Intrigată oarecum de atâtea apeluri pierdute venite din partea ei, o sun înapoi.

— Maureen!

— Bună mătușă Judith. E totul în regulă?

O aud cum își trage nasul și un fior neplăcut îmi trece prin corp.

— De asta te-am sunat. Unde ești?

— Sunt plecată din oraș momentan. De ce? Mătușă ce se petrece?

— Of scumpo, nici nu știu cum să-ți spun.

Încet mă așez pe marginea de la pat.

— Doar spune-o.

— Tatăl tău...

Aud câteva scâncete și deja încep să intru în panică.

— Ce este cu tata? Mătușă vorbește, pentru numele celui de sus.

— A avut un accident la lucru. A căzut de pe o schelă și oricât au încercat să îl resusciteze...

— Nuuu! Țip cât pot de tare, scap telefonul din mână iar în fața ochilor văd doar negru. Mai apoi aud o ușă trântită de perete și ochii mi se umplu de lacrimi.

— Maureen! Ce este? Un Jackson cu un chip plin de groază apare în prag și mă privește de zici că ar fi văzut o fantomă.

— Tata, apuc să îi mai spun înainte de a mă prăbuși ca secerată pe saltea.