Blackjack

5. O bucată din el

La media aveți piesa ce o ascultă în mașină.

Dacă vreți dedicații la capitole, trimiteți-mi in mesaj că doriți. Ca de obicei vă aștept părerile și sper că va plăcut capitolul.

Lectură plăcută!

Să-l ia dracu!

De mai bine de o oră mă chinui să pun geană pe geană, dar nu reușesc nici în ruptul capului. Atingerea electrizantă de-a dreptul pe care mi-a lăsat-o Ace pe piele, îmi terorizează creierul și nu-mi dă pace deloc. Mă foiesc în pat ca un pește pe uscat și e frustrant. Oboseala instalată de ceva vreme în mine își spune cuvântul tot mai tare. E trecut de ora opt și în mod normal ar trebui să fiu la cursuri cu Carol, care a plecat ceva mai devreme, dar cine Dumnezeu mai are putere să își miște picioarele? Abia le mai simt.

Nu știu de ce stau și pierd vremea aiurea, dar nu e vorba că nu aș reuși să dorm, dar tâmpitul cu ochi căprui, cred că m-a blestemat înainte să plece. Și deși tot neg în sinea mea, în clipa în care m-a atins, efectiv a turnat foc în sângele meu. Îl urăsc că îmi provoacă astfel de stări, care nu fac altceva decât să-mi paralizeze rațiunea. Iar ca treaba să fie și mai ciudată, îmi place. Deși nu ar trebui. Ar trebui să stau dracului în banca mea și să-mi văd de facultate și de slujbă. Astea ar trebui să-mi fie principalele scopuri, dar misterul și norul acela întunecat care plutește deasupra lui, mă atrage ca un magnet și din nu știu ce motiv, vreau să descopăr ce ascunde sub fața aceea frumoasă. Deși o voce îmi strigă să-l în pace.

Atracția există. Trebuie să recunosc că de când ne-am văzut prima dată, scântei au fost și faptul că-mi este interzis din toate punctele de vedere, ar fi un motiv suficient de bun să stau departe de el. Cât mai departe dacă se poate. Însă curiozitatea mă roade. Glonțul ce l-a lovit, nu a fost accidental, de asta mi-am dat seama imediat, iar asta mă face să-mi bag nasul într-o oală în care nu e doar ciorbă fierbinte, ci smoală fierbinte și sunt perfect conștientă că s-ar putea să mă ard rău de tot. Enervată de traseul pe care gândurile mele o iau, trag cearceaful peste mine, așez mai bine perna sub capul meu și încerc să dorm. Aș putea sta cu orele să cuget la el și cu siguranță o voi lua-o pe câmpii, dacă îmi mai torturez singură creierul.

O gălăgie enervantă pentru urechile mele, îmi deranjează somnul și sper să înceteze cât mai repede, că de nu, persoana sau persoanele care o fac de vor alege curând cu o găleată de apă peste față. Mai stau așa un minut sau două, când îmi dau seama că vocea ce țipă este de fapt a lui Carol. Dau la o parte cearceaful ce mă acoperă și merg să-și salveze pielea celui ce se afla în gura lupului. Carol câteodată poate deveni o bestie dacă ceva nu-i convine.

Ajung la ușă și o deschid larg, dar mă opresc brusc în prag. În toată splendoarea lui masculină, Ace se uita urât la Carol și apoi își mută imediat privirea la mine.

- Ziceai că nu e în cameră, hm?

- Ce se petrece aici? Întreb ceva mai tăios, iar ochii lui Ace cad de pe chipul meu în jos și realizez că eu sunt într-un amețit de tricou, fără sutien și în niște chiloți care nu ascund mare lucru. Drăcie!

- Idiotul ăsta vrea să vorbească cu tine, răspunde Carol.

- Carol, lasă-ne singuri, îi cer eu. Chestia asta cu apărutul e nepusă masă trebuie să înceteze odată.