După lungi nopți în care corpul îmi părea inert deși creierul meu lupta pe multe fronturi. Poate prea multe. Primul front era cu incapabilitatea mea de a lua o decizie în legătură cu propunerea tatălui meu , era simplul fapt ca trecutul nu îmi dădea pacea de care aveam cea mai mare nevoie . Toate promisiunile lui pana sa fug în noaptea aia erau la fel " nu te voi mai rani" "nu te voi parasi Cum a făcut mama voastră" " o sa revină totul la normal" erau printre cele mai dese.
Tot ce făcea era sa dea vina pe mama pentru ca ne-am părăsit. De asta îl uram cel mai mult de parcă era vina ei ca ajunsese sa fie bolnava de acea boala nemiloasa ce ii curgea prin vene și se răspândea rapid prin tot corpul sau. Inspir adânc deoarece furia pusese deja stăpânire asupra mea și deja vena mea de pe frunte devenise proeminentă, cât urăsc ca și aici semanam cu monstrul copilăriei mele. Respiram atât de adânc ca mă usturau plamanii și torsul îl simțeam de parcă mi-ar fi explodat și închid ochii sperând sa mă trezesc în noaptea aia în brațele mamei mele mult prea neglijenta și care nu mă iubea dar totuși mă simțeam protejata.
Îmi deschid ochii iar tabloul cu nașterea lui Iisus îmi apare în fata , oare câți ani avea tabloul ăla pus de mama mea mult prea credincioasa? , tatăl meu ajunsese acasă după ce nu îl văzusem de azi de dimineață, era noapte. Mă uit la telefon și observ că este ora 2 iar eu aveam sute de mesaje și apeluri de la Theodor. Azi aveam de gând sa îi spun și alcoolistului de taica-miu, îl aud Cum mă striga cu toată forță și curajul dat de băutură. Cobor scările acelea subrezite care mi se păreau ca abia mă susțin, îl văd pe scaunul din bucătărie Cum sta cu paharul lângă el care avea o culoare rozalie. ..Vin. ...
-Bună ,tata,zic temătoare, ai ajuns de la lucru?
-Tu mă crezi prostul tău?,acesta țipă iar mama mea sta în capătul scărilor ascundă de el și ascultând discuția aprinsa.
-Nu înțeleg ce se mai întâmplă și de data aceasta. Zic asta aproape lăcrimând și simțind Cum masa se cutremura iar tata este fix lângă mine. Ochii mei mă ustura și simt nevoia acuta de a plânge zgomotos și eliberator.Ii simt respirația pe scalpul meu apoi Cum palma lui îmi atinge puternic obrazul și apoi urlând în urechile mele.
-Când aveai de gând sa îmi spui de ăla? Ești cel mai mare blestem și cea mai mare dezamăgire adusa pe lumea asta!
Ochii mi se umplu de lacrimi dar era în zadar pentru ca nu îi pasa Cum nu i-am pasat niciodată. Palma sa încă se simțea pe fata mea și fiecare lacrima sărată ce atingea locul roșu de pe obrazul meu mă ardea.Mainile sale se poziționează pe umerii mei și acesta mă împinge violent pe scaun acesta făcând contact cu fundul meu împinsă cu putere se rupe iar pe picioare mi se prelungea un lichid cald datorita lemnului rupt care mi-a sfâșiat pielea.
-Aveam de gând sa Îți spun azi.Dar de unde știi?
-Nu mă minți, copile! NIMENI DIN CASA ĂSTA NU TE VREA ȘI NIMENI NU TE IUBEȘTE!
-Te urăsc!
Am urlat iar mama nu mai era acolo, am fugit cu ultimul strop de demnitate și putere incuiandu-ma în propria camera și plângând .Aveam doar 17 ani iar eu nu mai puteam suporta chinul acestei familii.In ușa se aud bătăi timide ,era mama așa ca îi deschid și aceasta mă ia în brațe plângând. În timp ce plângeam în brațele ei oboseala deja își spusese cuvântul facandu-ma sa cad într-un somn adânc. Câteva ore mai târziu mă trezesc iar mama nu mai e lângă mine iar ochii încă mă înțeapă, îmi fac bagajele și cobor rapid pe lângă mama care dormea liniștită pe canapea. Am ieșit pe ușa hotărâtă sa nu mă mai întorc vreodată la acest coșmar.
CITEȘTI
A fallen angel
General Fiction"Adam statea in usa, nu mare imi fu mirarea sa il vad cum tremura, sau eram doar eu cea care tremura? -Ar trebui sa ne ajutam matusa,imi sopteste atat de incet ca ma chinuiam sa il aud. Dau afirmativ din cap si ne straduiam din rasputeri a bandaja r...
