A fallen angel

Capitolul VII

Sunt în fata stației așteptând autobuzul dar telefonul îmi suna,răspund cu vocea franta și obosita.
-Da, iubitule.
-Dumnezeule ce s-a întâmplat? Ești bine?
-Nu Îți face griji, poți veni ? Am nevoie de tine și de o îmbrățișare.
-Da, zi-mi unde ești
-e timpul sa îmi iau rămas bun ,soptesc după ce acesta e pe punctul de a îmi închide.
Ajunge destul de rapid și mă urc în masina.
-Ce e cu astea ? Unde mergi?Ce naiba s-a întâmplat? ,zice totul pe nerasuflate și trăgându-ma intr-o îmbrățișare.
-Plec,zicând asta lacrimile mi se întregesc pe buze căzând pe tricoul lui și umezindu-i gulerul.
-Plecam, iubito? Ce s-a întâmplat?
-Eu dormeam și a..Apoi a...A. ...A venit și m-a strigat , urma roșie îmi era încă pe fata iar ranile erau ascunse pe sub bandajele probabil puse de mama în noaptea aceasta. Este abia 5 dimineață deci e de înțeles că toți dormeau.
-Shhh, gata.Isi plasează un sărut pe fruntea mea mangaindu-mi obrazul rănit. Acum haine sa mergem departe, îi simțeam dinți inclestati pe tâmplă  mea prin pielea fina de pe obraz.
-unde?
-Este doar o plimbare, iubita mea. O sa ne plimbam,  te liniștim și apoi ne hotărâm, e bine?
-Îți mulțumesc.Apoi ochii mei se închid din cauza ca eram extenuata de atâta plâns.
Era deja seara iar eu mă aflam pe bancheta din spate acum, cum ajunsesem aici și panica pusese stăpânire pe mine ca mai apoi sa văd ca Theodor era încă în fata iar eu nu puteam distinge nimic de pe strada deoarece ne miscam foarte repede și totul dispărea foarte rapid.
- Theo, încetinește,  mergem prea repede!
-Nu mergem repede ,scumpo nu iti face griji ,apoi plasează buzele încet pe fruntea mea grijuliu.
-Theo, te rog
Apoi ochii mi se închid deoarece frica asta mă neliniștea pana și aici mă simțeam neinteleasa și ignorata. Apoi masina frânează brusc iar ochii mei refuza ideea  de a se deschide dar îi simt brațele luandu-ma prin surprindere.
-A oprit, soptesc surprinsa și socata.
-Eu nu sunt el, nu vreau sa Îți fac rău.
Am stat în masina în seara aceea, îmi era teama.Dar nici eu nu stiu de ce.Teama ca ne vor găsi?  Ca nu vom rezista? Sau mă comportam eu de fapt precum un copil răsfățat?
-Nu vreau sa mă întorc,  îl trag mai aproape și îl sărut cast pe buze în timp ce noi eram întinși pe iarba moale de pe poalele muntelui.
-Atunci unde vrei sa ne petrecem viața împreună,  singuri, doar noi fără nimeni sa ne limiteze sau sa ne despartă? Unde dragostea noastră va fi îndeajuns pentru orice. Îmi ia mana în a sa trăgându-ma deasupra lui și începe sa mă gâdile rostogolindu-ne prin iarna.
-Încetează, ai sa te lovești.
-Nimic nu va durea mai tare decât dacă m-ai par.....îl întrerup.
-Uite o cabana, crezi ca ne-ar găzdui?