Ma trezesc brusc. O lumina puternica îmi împiedica ochii din a se deschide. Totuși încerc sa ii forțez.
In jurul meu văd foc și încep sa ma întreb dacă nu cumva am ajuns in Iad.
Voiam sa tip, dar nu mi-a ieșit decât un sunet ciudat, ascuțit.
Numai sunt in cabina. La naiba! Cabina numai e. Tot ce a rămas este patul pe care eu stăteam cu ... Luc. Luc! Încep sa ma uit frenetic după el, dar nu îl văd nicăieri.
"Te rog spune-mi ca e bine!" M-am rugat in gând și apoi am privit spre cer , sperând ca oricine e acolo sa ne ajute.
Ciudat, nu sunt demoni. Doar foc. Nici pe oameni nu ii văd. Ce naiba se întâmpla?
Încep sa merg spre ieșirea din tabara, pentru ca oricum aceasta s-a făcut praf și pulbere, iar dacă eu sunt singura care a supraviețuit, ceea ce sper sa nu fie adevărat, atunci trebuie sa plec. Oriunde. Undeva departe de atacuri.
Când părăsesc și ultima bucata de lemn in flăcări, încep sa fug. Numai bine ca ma izbesc de ceva. E ceva masiv... Fir-ar! Am nimerit intr-un copac.. cred. Nu pot sa văd ce se afla fix in fata mea. Am amețit instant și imi ia câteva secunde sa realizez ca m-am izbit de ceva moale. Imi ridic putin ochii, deși încă nu văd nimic din cauza amețelii. Dar reușesc sa fac conturul unei fețe... iar când ii aud vocea , leșin de fericire.
-Ești bine? spune Luc, îmbrățișându-ma.
Dar când mi-a dat drumul, am picat lata la pământ. Și de aici am un spațiu gol.. din nou.
YOU ARE READING
We all have our demons
FantasyApocalipsa inevitabila.... O fata simpla, inspaimantata.....Un baiat cu aspect angelic... Enjoy