We all have our demons

10

Totul părea ireal. Intr-un fel, chiar era ireal... O lume in care demonii și îngerii, amandoua rasele mituri ale oamenilor, sa se poată întâlni și sa petreacă liniștiti impreuna. Maria a fost destul de drăguța încât sa imi facă turul casei in care ma aflam. Era o locuința in stil victorian, cu multe camere, majoritatea fiind in genul celei in care stăteam eu. Un fel de infirmierii, create de îngeri. La etajul 1 era, după spusele Mariei, "spitalul celor ce vin dar pot pleca". Pe cât de ciudat suna, am înțeles la ce se referea. La parter însa, era o sala de bal, superb amenajată, iar muzica răsuna din niște boxe amplasate in colțurile încăperii. De fiecare parte a sa, era câte un hol lung care ducea la diferite camere de conferințe sau de adunari gen cluburi, dar și uși care duceau la bucătarii, toalete și dormitoare.
-Și aici se încheie turul Casei Îngerilor, districtul Vain, a anunțat Maria când am ajuns in dreptul unei uși masive.
-Wow, am spus uimita. Multumesc.
-Ați terminat? a întrebat o voce in spatele meu. Luc.
M-am întors stânjenită și l-am prinvit in ochii săi roșii ca focul Iadului.
-Umm.. Da.
   -Te pot împrumuta putin? m-a întrebat Luc, prinzându-ma de umăr.
   -Desigur! Eu ma duc sa aranjez deghizările. Ne întâlnim in sala de costume, a spus Maria, și, cu acestea, a plecat, lăsându-ne singuri.
   -Deci.. Despre ce vrei sa vorbim.. Lucifer??
   -Nu imi spune asa, te rog. Nu este numele meu.
   -Atunci de la ce vine Luc?
   -De la Lucifer.. dar din cauza ca Prea Necuratul m-a crezut inferior, m-a numit Luc. Ca o batjocura veșnica.
   -Oh... Ok. Asta e ciudat. Totul e ciudat...
   -Stiu. Stiu... dar nu trebuie sa îți faci griji. Trebuie sa fii puternica.
   -Tot dialogul ăsta suna a clișeu. Nu am nevoie de tine- masculul alpha- sa imi spui ca trebuie sa fiu puternica. SUNT. Și mereu am fost.
   După ce am rostit acele cuvinte, am fugit de lângă Luc, îndreptându-ma in direcția Sălii de Costume, unde se afla Maria.