We all have our demons

9.

   -Ce se întâmpla? întreb, in timp ce imi șterg lacrimile și ma desprind de Maria. Ce putem face ca sa îndreptam lucrurile? adaug, pe un ton hotărât.
   Nu are rost sa plang. Totul pare o nebunie și stiu ca imi voi pierde mințile la un moment dat, dar as prefera sa înnebunesc luptând pentru omenire, ci nu jelind ce numai e. Chiar dacă e riscant și imi este super frica, o sa fac tot ce este necesar pentru lumea mea. Și cred ca o echipa formată dintr-un înger, un demon si un om va fi aproape invincibila. Ma rog, aproape de neînvins din cauza mea. Ups. Nu toți putem fi ființe supranaturale.
   -Ce vrei sa faci? imi raspunde Luc, surprins de faptul ca pot sa vorbesc după tot ce am aflat.
   -Asta e lumea voastră. Nu cred ca stiu cum merg lucrurile. Nu ar trebui sa facem un plan, ceva? gândesc cu voce tare.
   -Ar trebui sa găsim Lăcașul. Luc? zice Maria și ii arunca o privire ciudata demonului.
   -Va conduc eu. Dar va fi greu sa intram in Iad. Sunt căutat de toți. Lucifer imi vrea capul pe tava, explica Luc.
   -Deci presupun ca ne trebuie o deghizare! exclama Maria fericita. Pentru asta m-am născut, spune și imi face cu ochiul apoi pleacă intr-o alta camera.
   -Sa ghicesc ca voi ajunge in Iad pana la  urma, ii zic lui Luc, apoi radem amândoi.
   -Ce vom face acolo? întreb, ușor stânjenită.
   -Nu stiu. Scopul e sa furam Oul. Detaliile le discutam pe drum, imi spune, scurt și la obiect, de parca nu poate sa imi zică mai multe aici.
   -Totul va fi bine, ma asigura, apoi se uita in ochii mei cu o privire cunoscătoare. Ochii mei se pierd in ai lui. Acei ochi roșii... ca focul Iadului. Nu imi dau seama ce se întâmpla, decât atunci când ii simt buzele peste ale mele. Atât de catifelate și tandre. Mor după sarutul lui.  Ii simt mâinile pe talia mea, și ma apropii, vrând mai mult. Și mai mult. Îl simt doar pe Luc. Restul numai conteaza. Senzația sarutului este o explozie de sentimente și trăiri.... Dar orice explozie are și urmări... și la un moment dat se arde fitilul. Când ni se despart buzele, văd din nou acea flacara aurie din ochii săi. Și o mai văd și pe Maria care se holbează la noi. Intr-o mâna tine un portfard imens, iar in cealaltă , o cutie și mai mare, cu un mâner.
   Ne uitam unul la altul, iar apoi zic, parca pregătindu-ma psihic.
   -Hai sa omoram niște demoni..