- Nu pot să port așa ceva.
-Tu femeie, nu vezi că ți se potrivește mănușă?
Trag în sus de decolteul în V al rochiei alese de Sarah, dar nu reușesc să acopăr prea multă piele. În plus, nu vreau să o forțez prea tare, iar materialul să cedeze și să se rupă, spre marea mea oroare.
- Alice are dreptate. Rochia asta nu e pentru ea. E prea... Nealice. O vezi tu pe Alice purtând așa ceva? Lilly arată spre volanele rochiei scurte pe care am probat-o la insistențele lui Sarah. În plus, ar fi prea albastră. Are deja capul albastru. Dacă își ia și rochia albastră ar fi prea de tot. E director executiv și contabilă, nu creion colorat!
Miniona se uită printre umerașe și scoate o rochie lungă și neagră dintr-un material fin.
-Uite! În asta parcă te-aș mai vedea.
Iau umerașul pe care mi l-a întins și mă uit ca un cățeluș plouat la ele.
-Chiar trebuie? Promit că nu merg în blugi dar nu vreau să mai probez rochii.
- Știți, cred că dacă își ia pantalonii cu care a fost la ultima ședință a acționarilor și o cămașă albă și simplă, nu ca alea în carouri de tăietor de lemne pe care le poartă de obicei, ar fi ok.
-Sam! Doamne ce mă bucur că ești de partea mea chiar și din Londra! Te-aș îmbrățișa, dar prin video conferință nu am cum.
-Apropo de video conferință, eu ar cam trebui să vă las, nu de alta dar risc să ratez conferința. Vă pup și vă iubesc!
- Și noi pe tine. Spunem in cor, în fața telefonului lui Lilly. Câțiva oameni se uită ciudat la noi, dar nu contează. Suntem obișnuite.
-Deci am scăpat de cumpărături. Sunt slavată! Slavă zeiței modei Sam! Haideți să mergem la o cafea. Fac cinste.
Ies din magazin cu ruxacul meu de incredere atârnându-mi lejer pe un umăr și urmată de prietenele mele.
💠
-Tot șantaj se numește ceea ce face Daniel. Știe că nu vreau să ies cu el și se folosește de poziția pe care i-o oferă contractul ăsta de colaborare ca să iasă cu mine. O să îl omor cu mâna mea!
-Și după o să te pun pe tine să îmi scrii bestsellere traduse în peste patruzeci de limbi. E doar o întâlnire. Ce se poate întâmpla?
-E o chestie numită liber arbitru. Iar el cam uită că și eu am așa ceva, punând astfel de condiții. Știe că vreau să fac rost de clienți noi pentru ceainărie dar nu așa se atrag...
-Lasă de la tine de data asta, Alice. Dacă ești cuminte și mergi la întâlnire îți cumpăr setul ăla de pahare de suc de la Marvel cu care m-ai înnebunit anul ăsta...
Lilly încearcă să imite expresia unui traficant de biscuiți, dar tot ce reușește să facă este să ne facă pe noi să râdem în hohote.
- Mă mituiți cumva, doamnă diAngelo?
-Poate...
Mai face Lilly un pervface, iar râsetele noastre umplu aerul din cafeneaua goală.
-Toate ca toate, dar eu trebuie să-l iau pe Mark de la școală. Lilly se ridică de la masă și ne îmbrățișează pe Sarah și pe mine.
-Nu putea să îl ridice Jacob azi?
- E plecat în delegație. Abia mâine dimineață ajunge.
-
Pffff. Atâta e ceasul?! Și eu trebuie să merg la o întâlnire.
-Acum? Pe bune?!? Și pe mine mă lăsați amanet? Ce sunt eu? Copila ploii?
- Scuze Alice, asta e. Așteptam de mult timp să mă invite tipul ăsta în oraș... E destul de drăguț. Nici măcar n-ai observat că m-am îmbrăcat elegant azi...
-Te îmbraci așa mereu. Tot haine sunt. Dau din umeri și mai iau o înghițitură din paharul mare de frappe de ciocolată.
-Aș sta dar Mark..., încearcă Lilly să se scuze.
- Mergeți liniște și distrați-vă. Înțeleg că n-aveți timp de mine. Ne vedem mâine. Le fac cu mâna în semn de salut și mai sorb niște cafea rece prin pai. Le zâmbesc și mă uit cum ies din cafenea, iar apoi mă uit pe telefon.
"Nu aveți notificări noi."
Mda. Ignorând lipsa notificărilor, accesez internetul și intru pe libraria mea online preferată.
