-Încearcă prăjitura asta, Alice!
-Ba nu! Încearc-o pe asta!
-Nu! Pe mine!
-Ba pe mine!
-Pe mine!
Mă uit la muntele de prăjituri de pe rafturi, care mă imploră efectiv să îl mănânc, dar nu mă pot decide. Toate arată așa de bine!
-Să fie ăsta paradisul?
-Ce zici să comandăm desertul?
Lângă mine apare Daniel White, a cărui față cere să fie luat la pumni, chiar și în vis.
Stai. Visez?
Simt o greutate familiară pe piept și deschid ochii. O pereche de ochi portocalii mă privesc plini de curiozitate.
-Neața, Yume!
O dau jos pe grăsuța albă de pe mine și mă întind. De ce nu pot scăpa de Daniel White măcar în vis?
Mă duc în baie și las apa fierbinte a dușului să mă lovească din plin și îmi golesc mintea.
Când ies din duș și deschid ușa, dau peste Midnight, care începe să miaune de foame.
-Neața și ție.
Deși fomistul meu prieten și suratele lui feline mănâncă fără nici o greață micul dejun, eu nu pot să fac la fel. Astăzi e o zi mare. Sam se întoarce din Londra, iar petrecerea de bun venit în cinstea ei trebuie să iasă perfect.
Schimb halatul pufos de baie cu o pereche de blugi skinny negrii, cu "aerisire" la genunchi (după cum le spune Lilly) și o cămașă albă cu carouri negre. Mă încalț cu tenișii mei de încredere și îmi prind părul într-un coc lejer. Îmi iau telefonul și cheile de la apartament și plec, după ce încui ușa de la intrare.
💠
-Ce te joci, tuși Alice?
Îmi ridic ochii din rapoarte și dau cu ochii de Mark DiAngelo, finul meu.
- Calculez taxele pe care trebuie să le dăm statului.
- Și câștigi? Se uită la mine cu ochișorii mari, plini de speranță.
-Nu prea. Vezi tu, Mark, taxele sunt sume de bani pe care noi trebuie să le plătim statului pentru că ne lasă să ținem deschise magazinele. Dacă vindem ceva suntem datori să plătim statului o mică parte din valoarea pe care o avea produsul pe care l-am vândut... Mă opresc din vorbit când citesc confuzia de pe chipul lui. De ce îi explic unui puști de zece ani ce este taxa pe valoare adăugată? Știi ce? O să vezi când o să crești mai mare ce e cu taxele astea. Mă ridic de la birou și îl ciufulesc. Haide! Să vedem cu ce se ocupă mama ta. Îl iau de mână și coborâm la parterul clădirii, unde Lilly se ocupa de supravegherea și antrenarea personalului.
Intru în bucătărie și iau de pe o tavă proaspăt scoasă din cuptor o merdenea cu brânză sărată, una dintre specialitățile mele preferate. Mai pun una pe o farfurie și o duc în sala principală, unde Mark s-a așezat deja la masa lui obișnuită din colțul cel mai apropiat de scările ce duc la etaj.
-Bagă mare!
Mă așez lângă el și încep și eu să mănânc, uitându-ne amândoi cum Lilly încerca să îi explice unei fete destul de aeriene niște chestiuni elementare.
-Darcy, nu trebuie să trântești ceasca pe masă. Trebuie să fii silențioasă și să pui tava cu mâncarea în fața clientuluu prin laterala dreaptă, așa cum ți-am arătat de atâtea ori până acum...
-Am înțeles...
- Te rog să faci posibilul să nu se mai repete. Adu-mi te rog câte o ceașcă de ceai negru, unul de fructe de pădure și o ceașcă de cafea neagră.
Lilly se apropie de masa noastră.
-Ce fac floricele mele?
- Mâncăm. Cum merge cu instructajul lui Darcy?
Miniona îi aranjează bretonul cu grijă finului meu, uitându-se la el cu drag, apoi oftează.
-Merge. Poate că nu e foarte atentă la detalii, dar e destul de puternică.
-Mereu încerci să găsești ceva pozitiv în fiecare om. Rânjesc și mai iau o mușcătură din plăcintă. Cred că o să avem un viitor contabil în familie.
- Alice!
-Da?
- Ce ai făcut?
-Eu? Nimic... Doar că Minionul Junior pare destul de interesat de munca mea și mă gândesc serios să încep să îl învăț câte ceva despre minunata lume a finanțelor...
Citind în privirea prietenei mele un amestec de șoc și groază, continui repede:
- Glumesc! Glumesc! Singura lume minunată pe care trebuie să o cunoască la vârsta lui e cea a lui Harry Potter. I-ai spus că e vrăjitor? Abia aștept să primească bufnița cu scrisoare de acceptare la Hogwarts!
Deja Lilly pare mai relaxată.
-Am primit mai devreme un mesaj de la Sarah. Zicea că a reușit să îl convingă pe Greg să ne lase nouă sala VIP.
-Minunat! Asta înseamnă că tot ce mai rămâne de făcut e să luăm decorațiunile și să ne pregătim de party!
Între timp, aud cum ușa ce dă spre bucătărie se deschide cu zgomot și îmi îndrept privirea în direcția lui Darcy, care aduce tava cu ceștile într-o mână.
-Mă gândesc să luăm și baloane normale și din alea cu heliu...
-Sună super.
Darcy pune cu zgomot ceașca cu ceai în fața lui Mark care mănâncă nepăsător în continuare, apoi așează cana de cafea în fața mea, reușind să verse din lichidul negru, dădător de viață și pe masă, nu doar în farfurie, iar apoi trece la servitul lui Lil.
Spre oroarea mea, reușește sa verse ceaiul pe bluza albă cu dantelă a prietenei mele, care se șterge rapid cu un șervețel.
-Îmi cer mii de scuze... Nu am vrut.
-E în regulă, dar te rog să fii mai atentă.
Sorb din cafea, iar apoi mă uit fix în ochii pistruiatei.
- Nu îți face griji. Nu se va mai repeta. Ești concediată. Lasă șorțul în cuier și te rog să părăsești incinta.
În timp ce Lilly își curăța bluza, iar fiul ei mânca, Darcy a făcut ce i-am zis pentru prima data în cele trei zile de când lucra la noi.
Mai sorb o dată din cafea gândindu-mă că e dificil să găsești angajați competenți.
