Până la ultima suflare

Capitolul 6

— Ai făcut testul? O intreabă Michael fără glas.

Îl privesc pentru prima dată după ce Issabel insinuează o așa veste și nu îl vedeam deloc bucuros de asta. Poate pentru că era șocat. Femeia mult iubită avea să-i facă un copil. Probabil încă nu era în stare sa realizeze ce se întâmplă.

— Nu, dar....Încearcă să vorbească, dar o întrerup.

— Atunci de ce ne spui asta? Mă răstesc la ea într-un moment de nervozitate. Până la urmă de ce isinuează așa ceva dacă încă nu i-a venit menstruația, poate fi doar o întârziere.

— Care e problema ta? Ridică tonul la mine, iar sângele meu începe să clocotească de-a binelea de data asta.

— Ar trebui sa spui asta când ești sigură! Când ai un test și doua linii. Felul în care ai spus-o tu, a sunat a șantaj. Îi spun și mă ridic de la masă, lăsând-o pe Ev să se plimbe prin cameră, deoarece nu mai avea stare să stea într-un singur loc, iar eu nici atât fiind agitată.

Această mă privește ofensată, iar Michael se uită și el la mine sceptic, neînțelegând ieșirea mea. Cred că am luat-o prea personal.

— Hei, Hav! Își pune mâna peste a mea, nu trebuie să sari așa la ea. Poate este îngrijorată de faptul că nu i-a venit și o bate gândul ăsta. Încearcă el să mă calmeze.

Nici măcar nu știu de ce sunt nervoasă. Ar trebui să plec acasă și să îmi vad de viața și copilul meu. Dacă Issabel chiar e însărcinată ar trebui să încerc să mă bucur pentru ea, pentru că până la urmă, eu sunt cea în plus aici. Nu asa presupusul copil.

— Cred că am să plec! Spun și o iau pe Ev în brațe.

Chiar m-a dat rău peste cap aceasta insinuare. Ziua asta a fost exact cum m-am asteptat, lungă.

— Nu trebuie să pleci! Încearcă Michael să mă oprească din drum, dar eram deja la ușă.

— Este târziu, iar Ev trebuie sa doarmă! Dau vina pe copil că să scap și să pot merge acasă să îmi plâng de milă.

Michael se apropie de Ev, buzele sale atingându-i fruntea într-un sărut plin de iubire.

— Vă conduc la mașină! Spune, iar eu îi fac cu mâna Issabelei, în timp ce părăsesc locuința lor.

Îmi face cu mâna înapoi, cu privirea încă confuză, neînțelegându-mi reacția. Care sinceră să fiu, era un mister și pentru mine.

O plasez pe Ev în scaunul din spate, apoi mă urc la volan, timp în care Michael își mai săruta fata încă o dată de noapte bună.

— Hav, știu ca este dificil pentru tine, dar trebuie să o lași mai moale! Chiar vrei ca Issabel să își dea seama de noi? Aproape mi-a stat inima in loc când a spus că seamănă Ev cu mine. Glasul său îmi dă de înțeles că îl sperie gândul ăsta. Chiar nu vrea să afle, iar eu nu sunt o femeie ranchiunoasă încât să-i fac una ca asta. Nu o să mă bag între ei niciodata. Dacă vrea să îi spună, este decizia lui.

— Îmi pare rău! Îmi las capul în jos, strângând volanul în palme. Un oftat îmi scapă printre buzele ușor desfăcute.

Acesta îmi ridică fața cu degetul arătător sub bărbie.

— Hei, o să fie bine! Mă consolează, dar nu e deloc bine ce se întâmplă.