Merci pour le venin

regăsire

-          Te-ai străduit atât de mult să arăţi că nu-ţi pasă, încât aproape te-am crezut.

 Ochii lui o fixau cu intensitate. Un zâmbet i se răsfrânse pe buze, însă în privirea ei puteai descoperi numai pulbere de gheaţă. Trupul îi era încremenit, tulburat, inima bătea neiertătoare, oasele îi erau strivite de acele simple cuvinte. Era pierdută în delir, însă nu căuta să iasă.

 Trebuia să recunoască că îi lipsise ironia, nepăsarea lui. Era ca şi când se uita în oglindă şi se revedea pe sine după mult timp de rătăcire. Realitatea asta o izbi.

-          Ce m-a dat de gol ? întrebă.

Într-o singură clipă apăsătoare, i se perindară atât de multe amintiri pe sub pleoape. Amintiri pe care le uitase, încercând să le ascundă într-un colţ al minţii , pentru ca temerile să nu le întineze. Acum se simţea în stare să cuprindă o viaţă întreagă, să-şi înfrunte gândurile şi să treacă mai departe.

 Tresări uşor. El se apropia de ea, fără ca să-şi ascundă vreo clipă intenţiile.

-          Chiar asta.

Buzele lui se zdrobiră de ale ei, desăvârşindu-i pe amândoi. Răceala din trupul ei dispăru în contopire, iar inima ei începu să bată la unison cu a lui.

  Şi acolo, în braţele lui, îşi dădu seama că era în sfârşit în siguranţă.