Merci pour le venin

holding on && letting go

"Best way to not get your heart broken is to pretend you don’t have one."

-            Eşti atât de distantă. Îi îndepărtezi pe oameni printr-o simplă privire. Alteori le zâmbeşti absentă, când tot ce ai vrea e să fii lăsată în pace.   

 Fusese o afirmaţie destul de simplă, însă el a ajuns cumva direct la subiect. Ea se afla în situaţia în care nu putea nici să mintă, nici să fugă de adevăr. Îi ţinea la depărtare pe oameni nu din cauza unei nevoi subite de singurătate, ci din pricina faptului că nu dorea să fie rănită. Oare asta o făcea slabă? Nu dorea să rişte să cunoască răspunsul.

 -            De fapt, urăsc pe toată lumea, se destăinui ea. Fără discriminare.

 -            Eşti nebună.       

 O spusese ca şi când chiar era mândru de ea. I-ar fi plăcut ca el să creadă asta şi să înceteze să se mai cufunde în străfundurile gândurilor ei.

 -            M-am străduit într-o perioadă să fiu, se mai cunoaşte?

-            Şi ascunzi tot ceea ce e bun în tine, nu dai nimănui nimic. Ai fost vreodată sinceră cu vreo persoană?      

 Trezirea fu dureroasă. Degeaba nega că el nu avea nici cea mai mică influenţă asupra ei. O privea direct în ochi, fără să-i evite privirea , aşa cum făcea majoritatea lumii. Căutătura lui, de obicei jucăuşă şi amuzată, era de aceasta dată pătrunzătoare. Se simţea răscolită înăuntrul ei.

 -            Mă îndoiesc, nici măcar cu mine nu sunt sinceră, ridică ea din umeri. Dar asta nu are nimic de a face cu nebunia de care mă acuzi.

 -            Nu, dar.. niciodată nu te apropii de oameni. Şi dacă o faci, e pentru propriul tău interes.Sau, cel puţin, asta e aparenţa pe care vrei să o păstrezi, adaugă el, cu un zâmbet atotcunoscător înflorindu-i pe buze.      

 Vedea inocenţă în acel zâmbet. Aceeaşi inocenţă pe care a îndrăgit-o de la bun început. Clipele fericirii ei dispăruseră acum mult timp, încuiate într-un ceas. Însă ale lui încă străbăteau secundele.  Ştia că se va simţi oribil atunci când îi va frânge inima. Putea amâna momentul acela, dar nu până la nesfârşit. Mereu se întâmplase aşa.

 -            Dacă iubeşti pe cineva, nu trebuie să le-o arăţi. Pentru că te-ai putea trezi că ei se folosesc de asta.      

 Dar dacă de această dată va fi ceva diferit? Gândurile ei îi făceau inima să bată neiertătoare. Nu strica să încerce. Buzele lui erau dornice când i le întâlni. Răsuflarea lui se amestecă cu a ei. Bucuria frenetică a apropierii o împingea să continue. Se rugă ca acea secundă să ţină pentru totdeauna , ca să nu-şi mai amintească de consecinţe.