I'm not an angel

Capitolul 3

Eram atât de nervoasă pe prietena mea încât am început să merg după Davis fără să mă uit în spate, dar știam că este acolo, o auzisem oftând zgomotos după care știam că va veni după mine. Chiar dacă eram supărate, nu aveam să îi mai dăm lui Davis satisfacția de a ne vedea certate. În timp ce ne certam, l-am privit și i-am surprins un zâmbet subtil, un zâmbet atât de demonic încât ar fi trebui să mă sperie. Chiar îl urăsc...

— Până ajungem, nu vreți să ne cunoaștem mai bine? Adică stiu doar că sunteți îngeri, nimic mai mult.

— Nu, răspunde Emma vizibil iritată.

Îmi dau ochii peste cap la răspunsul ei deloc politicos.

— Atunci nu e nevoie să vorbiți voi, pot să o fac eu, o apostrofează Davis râzând. Sunt Davis Hill, am 17 ani și sunt din lumea de jos, după cum știți și voi.

— Hill? Adică fiul lui Milton? întreabă socată prietena mea.

Mă uit la ei ciudat, eu nu știu cine e Milton. Oare e atât de rău?

— Aaa, cine e Milton? Și ce e cu numele Hill? întreb eu nedumerită.

— Milton Hill este diavolul! Iar el este fiul lui!

Am auzit o grămadă de povești terifiante despre el. Cum omoară toți oamenii care îi ies în cale, cum îi torturează înainte și îi lasă secați de sânge. Îmi aduc aminte cum profesorii ne spuneau aceste povesti pentru a ne face să fim cuminți, partea ciudată era ca eu eram singura căreia îi făcea plăcere să le audă. Mereu aveam întrebări despre ele la care nimeni nu îmi putea răspunde, fiind tristă din această cauză. Mama m-a trimis la psiholog de câteva ori, neînțelegând atracția mea bruscă pentru varsările de sânge. Sincer, nici eu nu le înțelegeam, dar știam că mă fașcinau de când eram mică.

Fără să îmi dau seama, Davis s-a oprit, semn că am ajuns.

— Poftim cheia de la apartament, spune el în timp ce se uită la blocul în fața căruia ne-am oprit.

Ne uitam una la alta destul de nedumerită, probabil gandit amanadouă cum de a făcut el rost de cheie.

— Nu puneți întrebări, să zicem doar că un prieten îmi era dator, zice el destul de sec.

Îmi aruncă cheia în mâna, lăsându-mă să mă chinui pentru a reuși să o prind, după care dispare în întunericul care se lăsase afară.

Este ceva ciudat la mijloc. El este fiul diavolului, tuturor le este frica de el. De ce s-ar purta drăguț tocmai cu noi? Încă nu știu răspunsul la întrebare, dar voi afla curând, eu nu renunț niciodată.