Nimic nu e cea ce pare

Capitolul 9

   Înainte să icepeti vreau sa stiti ca acest capitol e diferit de celelalte, ma refer la scris, dar sper sa va placa si scuzatimi greșelile.
        Sakura
Am stat câteva minute bune așteptând să văd dacă iese vreunul din cei doi porumbei, sper numai să nu vine Hinata plângând altfel nu stiu ce îi fac lui Naruto, chit ca suntem prieteni din copilărie. Spre uimirea mea si a lui Ino cei doi apar împreună, amândoi par emoționați și foarte fericiti, iar fata Hinatei e roșie ca racul.
     - Noi....suntem.. Hinata se bâlbâială, nu putea scoate nici un cuvânt clar.
     - Noi suntem un cuplu. Termină Naruto fraza roșu și el la fața.
    Ne-am uitat uni la alți în tăcere, Hinata îi era frica de ce vom spune noi două, iar lui Naruto îi era frica de mine, deoarece știe foarte bine cum reactionez eu deobicei.
     - Felicitări!! Spun eu si Ino în același timp, cei doi se uitau surprinși dar foarte fericiti.
Nu ma pricep eu la relații sau chestii de genul dar atâta timp cât Hinata e fericită pentru mine e ok.
      - Dar, spun cu o voce serioasă indreptandu-ma încet către prietenul meu ni copilărie, dacă Hinata va pati ceva sau dacă o voi vedea vreodată plangand am să îți rup toate oasele din corp ,și vorbesc serios.
Cei doi ma privi cu frica, iar Ino, care era în spatele meu se abtinea din greu să nu rada.
      - Iti promit, Sakura, voi avea grijă de ea, imi voi pune și viața în pericol pentru ea. Hinata s-a inrosit și mai tare, aproape lesinand din cauza vorbelor, prea siropoase, spuse de Naruto. L-am bătut puțin pe umăr și i-am urat noroc, iar Ino a izbucnit în ras.
       După tot spectacolul asta, Naruto a plecat, desigur împreună cu Hin, nu înainte să primească un avertisment de la mine, Ino a plecat deoarece avea întâlnire cu brunetelul ei, Sai, iar eu am rămas singura, din nou, nu ca m-as plânge.
        Fiind aproape miezul nopții m-am dus în camera sa ma schimb în pijamale, care erau compuse dintr-un maieu alb și pantaloni scurți. Chiar după ce mi-am dat toate hainele jos, rămânând doar în lenjerie intimă, un fluierat s-a uzit, care venea fix din casa vecină. Proastă, proastă puteam fi câteodată, ma blestemam pentru faptul că am lăsat ușa balconului deschisă și am uitat de descreieratu care locuiește lângă.
     Am tras imediat cearsaful de pat și m-am acoperit, apoi m-am intors și m-am uitat urat la tipul ce se distra pe seama mea si am închis ușa cât am putut de repede, nu înainte să îi zăresc ranjetul golanesc de pe fata.
      Doamne, de ce eu? De ce am parte numai de idioti? Numai gândul că retardatul ala m-a văzut aproape goală imi vine rau. Și tot ma intreb cu ce am greșit să merit asta. Poate l-am omorât într-o viața anterioara și acum vine sa se răzbune.
       Somnul ma ia pe nepregătite, și dorm bustean ,dar cu siguranță maine nu va fi o zi buna.
        Sar ca arsă din pat atunci când aud țipete, ma uit în jur, mai stau câteva secunde sa ma asigur ca nu am auzit eu greși și ma pun înapoi sa ma culc, dar când s-a ating perna moale care ma astepta cu nerăbdare, se aud din nou țipete. Nu am visat, era real, ma ridic repede și ma uit la ceasul de pe noptiera care arată ora 4: 25, mai aveam doar câteva ore până trebuia să plec la școală.
        Ma îndrept spre balcon, făcând pași mici, chiar dacă sunt în casa mea tot am presimtirea ca cineva e aici și ma privește, pioarele mele sunt gadilate de suprafata moale a covorului din camera. Dau încet draperia de culoare azurie, și privesc prin sticla spre casa ciudatului. Părea în regulă, cred ca mi-am imaginat totul, unde iti este capul Sakura. Când sa ma indepartez de geam am zarit, din tot întunericul ce predomină pe străzi și în casa mea doi ochi, dar nu obișnuiți, erau roși.
     Nu stiu care partea mai înfricoșătoare, faptul că am uzit țipete de fete care părea că sunt în gaura de șarpe ce veneau din casa brunetului sau faptul că cei doi ochi nu erau de afara ci din casa, dar nu casa lui ci a mea. Eu cred ca ambele.
    M-am intors încet, foarte încet, mi-am închis ochii din instinct și mi-am inclestat pumni gata de luptă, dar ce s-a vezi, dispăruse, acei doi irisi de culoarea sângelui dispăruse. Ori sunt eu nebuna, ori cineva chiar a fost aici, din cele două cred ca prima varianta suna mai bine.
     Imi pun mâna în cap pentru a mi aranjat cat de cat părul rozaliu ce stătea prin toate părțile, m-am uitat din nou la ceas si am constatat că nu mai am tip pentru un pui de somn. Ziua asta chiar a început prost.