Capitolul 8

347 21 19
                                        


~Sakura~

- Nu ma intelege gresit dar tipul asta incepe sa ma calce pe nervi. Evident nu e prima data cand il car de la o petrecere fiind prea beat sa se poata tine pe picioare dar nu stiu de ce de data asta am simtit ca v-a fi diferit. vocea dezamagita a Hinatei se aude prin telefon
- Nu stiu ce l-a apucat, uneori poate sa fie foarte atent in jurul lui, nu vreau sa iti zic sa renunti, e numai alegerea ta. Mai lasa-ma sa vorbesc cu el poate rezolv ceva desi ma indoiesc. spun eu in timp ce imi torn un pahar de suc
- Nu stiu Saku, mi-am cam pierdut increderea in mine. Ce ai zice iesim in oras? Nu mai suport sa stau inchisa intre patru pereti. Vin sa te iau pe la 6 jum.
Nu apuc sa ii raspund imi inchide imediat, probabil stia ca o sa o refuz, nu sunt genul care sa se plimbe prin oras, sa petreaca noptile prin cluburi, mai degraba as sta acasa si as dormi sau as citi o carte. Fata asta poate fi foarte incapatanata uneori. Urc la mine in camera si ies pe balcon, aerul cald imi mangaie pielea si se joaca cu parul meu. Urasc cand sunt singura acasa, sa aud fiecare zgomot in linistea sumbra. Privesc spre casa lui si nu ma mira faptul ca si el face la fel. Desi nu vreau sa recunosc are niste trasaturi destul de frumoase, parul sau atat de negru te face sa vrei sa te joci cu el, acei ochi negrii ca onixul in care te poti pierde in fiecare secunda si totusi orice fata din acest oras s-a pierdut in acei ochi, fiecare fata s-a jucat cu acel par, la atins, l-a sarutat. Baiatul asta nu e pentru mine iar eu nu sunt pentru el, intru in camera destul de enervata. De ce eu? Nu puteam sa am si eu niste vecini normali? O batranica singura inebunita dupa animale, care sa aiba 10 caini si 20 de pisici si care sa ma fugareasca dimineata, in schimb am primit cel mai dorit baiat din oras.
Soneria imi intrerupe gandurile privesc ceasul din living si observ ca e aproape 6. Fata asta incepe sa ma cunoasca destul de bine.
- Stiam eu ca nu esti gata de asta am venit mai devreme. Nu ai chef asa-i? spune ea in timp ce se aseaza pe canapea
- Nu prea sunt genul Hinata, prefer sa stau in casa. Oricum sunt sigura ca vecinul meu se v-a hotara sa apara si el cu Naruto si nu am chef de niciunul acum. spun si pornesc televizorul
- Ce s-a intamplat mai exact la acea petrecere? Poate ca nu vrei sa vorbesti dar voi continua cu intrebarile pana imi vei spune.
- Nici eu nu prea stiu, am stat de vorba, parea atat de interesat de mine, atat de atent incat m-a facut sa las garda jos. Aproape am avut parte de primul sarut cu el. Din fericire m-am revenit la timp. spun privind in gol
- Ai facut foarte bine draga mea, tipul asta nu e normal. Pana la urma ce facem? Mai iesim in oras? Sau vrei o noapte alba ca intre fete? sclipirea din ochii ei imi spune ca voi regreta daca nu accept
Si pana la urma ce se poate intampla asa de rau, dau aprobator din cap apoi pornim spre supermarket sa cumparam dulciuri si niste suc. Ino v-a fi si ea prezenta, deci vom fi numai noi trei, asta ma bucura nu cred ca am putea sa suport galagia facuta de mai multe persoane.
- Crezi ca ar trebui sa luam si inghetata? spune ea dupa ce pune patru cutii in carucior
- Pai deja le-ai pus Hinata, oricum sper ca Ino nu e chiar asa de vorbareata.
Ajungem intr-un final acasa, pregatim ceva de mancare apoi o asteptam si pe blonda sa ni se alature. Hotaram sa ne uitam la un film de groaza, coincidenta face sa fie vorba despre o fata care culmea locuia singura iar vecinul ei, care parea ca e indragostit de ea era un vampir.
- Daca filmul asta incearca sa imi spuna ca am un vecin cam psihopat atunci are mare dreptate. spun eu aratand spre casa lui
- Nu prea cred Saku dar sa stii ca i s-a cam pus pata pe tine. spune Ino
- Nu mai spune. Probabil ma considera una din acele usuratice care umbla dupa el non stop. Am stat cu el la o masa mai putin de 10 minute si a reusit sa ma scoata din minti.
- Problema la el e ca nu stie ca accepte un refuz. Toate fetele i-au cazut la picioare, toate se topesc dupa el, nici eu nu prea stiu ce vad la el, adica si Sai are parul negru ca taciunele si ochii negrii in care te pierzi cu usurinta, un zambet care iti inmoaie inima in cateva secunde.
- Esti prea indragostita Ino, eu daca as fi in locul tau nu mi-as face atatea sperante. Asa am facut si eu si uite unde sunt acum, sufar in tacere doar pentru ca el are o iubita aceea fiind bautura. Oricum hai sa nu ne mai plangem de mila, pana la urma mai sunt sute de baieti sunt sigura ca putem alege si noi ceva mai bun din gloata asta de magari. discursul Hinatei m-a facut sa ma duc cu mintea departe
De ce se indragostest oamenii? Doar ca sa isi piarda ani importanti din viata cu persoana gresita? Sa sufere in fiecare secunda, sa uite ca sunt oameni sau pentru ca asa le dicteaza inima? De ce uni sunt gata sa se sacrifice pentru persoana iubita cand viata lor ar trebui sa fie mai importanta decat orice?
- Cum e iubirea? ma aud eu intreband cu voce tare
Fetele ma privesc de parca as avea trei capete in loc de unul, uimirea se poate citi cu usurinta pe fetele lor dar cred ca si pe a mea.
- Iubirea? Atunci cand simti fluturi in stomac cand il vezi, atunci cand nu mai ai aer cand il atingi sau simpla lui prezenta iti face inima sa o ia la goana. Cand uiti complet de tine si te gandesti numai la el, cand zambesti doar gandindu-te la el. Iubirea e complicata Saku mai ales daca e neimpartasita cum e cazul meu si al lui Naruto. Nu pot spune ca il iubesc dar ceva simt si cred ca in curand se v-a stinge. Nu imi da niciun semn, nu imi arata ca ar fi interesat de mine. Nu stiu, ce sa mai fac?
- Ai facut destule Hinata. vocea lui rasuna in livingul meu
Ma blestem ca am lasat usa descuiata si mai ales ca am fost atat de prinsa in ce spunea ea incat nu am auzit usa de la intrare. Ma intorc cu fata la el si pot vedea o sclipire ciudata in ochii lui albastri, greu de descris. Ii pot observa emotiile, mainile ii tremura paa si buzele care odata erau rosiatice acum fiind de un roz pal.
- Ino cred ca ar trebui sa mergem sa aducem ceva de baut. spune eu iar blonda ma urmeaza in liniste in bucatarie
Au nevoie sa vorbeasca, sa lamureasca lucrurile si sper ca v-a iesi bine pentru ca daca nu o sa sterg cu el pe jos.

Nimic nu e cea ce pare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum