Capitolul 3

401 21 9
                                        

<Sakura>
Naruto e cel care imi intrerupe plimbare si nu ma mira faptul ca m-a urmarit, cand eram mici asta era destul de obijnuit pentru el.
- Saku s-a intamplat ceva? Arati cam palida. imi spune el si imi pune o mana pe frunte verificand daca am temperatura
- Sunt bine, doar ptuin obosita. Ce s-a intamplat? spun stiind clar ca are eva important sa imi spune, privirea lui il da de gol
- Pai Saku nu stiu cum sa iti spun, adica stiu ca abia ieri ai ajuns dar un prieten de al meu organizeaza o petrecere maine seara si mi-a spus sa te invit si pe tine. spune punandu-si mana la ceafa un gest tipic lui
- Pai Naruto, crede-ma ca as vrea sa vin dar nu prea sunt in toanele mele, poate voi veni ma mai gandesc. spun eu si plec fara sa il las sa imi raspunda
Stiu unde vrea sa ajunga, am mai trecut odata prin asta, o sa merg la o petrecere stupida unde el v-a uita complet de faptul ca e om si o sa guste tot alcoolul posibil pana eu voi fi nnevoita sa il car pana acasa.
Parcul e foarte linistit doar cateva cupluri isi declara iubirea pe bancute, cat de ciudat mi se pare. Eu care nu am intalnit inca iubirea, eu care nu stiu ce inseamna asta ii admir totusi pentru curajul de care dau dovada, nu e usor sa te arunci in bratele cuiva, sa te daruiesti cu totul pentru ca mai apoi sa stearga cu tine pe jos, sa iti faca sufletul epava.
De asta m-am hotarat sa devin mai indiferenta lumii in care exist, sa nu ma las prada nimanui, sa stau mereu in intuneric si sa las viata sa treaca pe langa mine. Ajung acasa si cum era de asteptat nu ma asteapta nimeni, urasc cand sunt mereu plecati, cand nu am cu cine schimba macar doua cuvinte dimineata sau cel putin seara. Urc la mine in camera si ies pe balcon, am o priveliste minunata in curtea vecinului din fata mea, o casa mare cu piscina e visul meu din copilarie si din pacate nu am excelat decat la treaba cu casa mare, piscina inca nu e posibil , nu ma pot plange am si eu o casa frumoasa, spatioasa dar parca aceea e mai interesanta. Intru in camera si incep sa ma dezbrac pana raman numai in lenjerie intima, pornesc muzica si incep sa simt fiecare cuvant, fiecare vers cantat de artist incep sa imi misc coprul senzual imaginandu-mi ca am pe cineva langa mine.
Uitand complet de faptul ca nu am draperiile trase si vecinul meu pote avea o priveliste frumoasa ma misc senzual aproape de geam. Telefonul meu incepe sa sune ca disperatul si mare imi e uimirea cand vad ca Naruto e cel care ma intrerupe din nou.
- Saku sunt eu Hinata, ce spui ai chef de o iesire in oras? Am nevoie de cineva sa ma ajute sa imi aleg rochia pentru petrecerea de maine seara. spune acesta entuziasmata
- Naruto nu ti-a spus ca urasc lucrurile astea? intreb eu in timp ce ma plimb prin camera
- Ba da dar te rog e important pentru mine. imi dau seama ca petrecerea aia are ceva special pentru ea si trebuie sa recunosc ca mi-a cam starnit interesul.
Ii spun ca ne intalnim in 20 de minute la mall si inchid, imi aleg niste haine la intamplare din dressing-ul urias si pornesc la drum. Ajung imediat si o vad pe Hinata zambitoare si incredibil de nerabdatoare.
- Deci, spunemi cei atat de special la petrecerea aceea de m-ai rugat sa vin sa te ajut? spun eu intimp ce caut printre miile de rochii
- Promiti sa nu spui nimanui. Adica imi e greu si mie sa imi spun asta in gand dar treaba e ca imi cam place de Naruto, vreau sa dansez cu el toata seara, sa ne simtim bine. spune ea prinvind in gol e clar ca deja viseaza la o relatie perfecta
- Acum totul are sens dar iti spun ceva, clar nu e din proprie experienta e numai din ce am observat si eu in treacat. Iubirea doare al dracu de tare si trebuie sa ai grija cu i te daruiesti, Naruto evident nu e genul care sa isi bata joc dar niciodata nu se stie, nu vreau sa te vad plangand pe la colturi pentru ca promit ca imi bag ceva in ea de prietenie si il joc pe cap acum daca tot vrei sa il impresionezi eu zic sa ma asculti pentru ca stiu ce fel de gusturi are el cand vine vorba de fete. spun eu in timp ce o privesc in ochi sa fiu sigura ca e cu mintea la mine nu in alta parte
Da aprobator din cap, aleg toate rochiile negre si mulate pe corp dar si ptuin decolate care ar putea sa ii scoata corpul in evidenta si astep sa le probeze, stiu ca asta il v-a inebuni pe Naruto, il cunosc de cand suntem mici, stiu ce ii place mai bine decat stie el.
Dupa ore de umblat prin magazine, ore in care fata asta a reusit sa scurga toata viata din mine am reusit sa gasim rochia perfecta pentru ea, acum suntem la masa unei cofetarii, gust din cafeaua mea cu lapte cand un grup de baieti se apropie, iar Hinata devine agitata.
- Saku, vine, ce fac? spune ea in timp ce tremura mai rau ca o gelatina
- Nimic, fi tu, nu ii arata inca nimic, comportate normal. ii spun si o linistesc
Naruto se opreste la masa noastra, imi da un sarut pe frunte iar Hinatei ii face cu ochiul si ii spune un simplu "Buna!" apoi pleaca fara a mai spune altceva
- Ce a fost aia? De ce te-a sarutat pe frunte? Ai sa imi spui ceva domnisoara? spune ea si vad ca e geloasa putin cam peste masura, norocul ei ca simt ca vom fi prietene bune ca altfel plecam si o lasam aici sa se maine singura de ganduri nepotrivite
- Stai calma, nu il vad decat ca pe un frate, nicio intentie din partea mea, nu ma intereseaza. El cine e? intreb si arat spre brunetul din mijloc, el e cel care mi-a atras atentia intr-un oare care fel
- Cine? Sasuke? E cel mai ravnit baiat din intreaga scoala, fetele il vad ca pe un zeu, nu exista fata care sa nu isi fi petrecut o noapte in patul sau, defapt exista eu si Ino si asta doar pentru ca cineva i-a interzis nu prea stiu cine dar clar nu vrea sa se atinga de noi. Vrei sfatul meu? Laso moarta nu merita, plus ca o sa ai probleme cu insuportabila de Karin.
Nu mai spun nimic, ciudat am simtit o vibratie cand a trecut pe langa mine, acei ochi negrii m-au rascolit complet, merg singura pe strazile prost luminate cu gandul la el, ceva m-a facut sa vreau sa stiu mai multe despre el.
Nu sunt genul caruia sa ii pese dar acum parca sunt hipnotizata de acea privire de acel zambet, ajung intr-un final acasa fiind lovita de intunericul din casa si de singuratate. Cand o sa se intoarca de la munca o sa am o discutie cu ei, asa nu se mai poate e ca si cum m-as creste singura
  
Se pare ca prietena noastra ne a onorat cu gadurile ei minunate ....
      Va rog sa o urmariti pe @denied24  Va Multumesc 😙

Nimic nu e cea ce pare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum