Angel body, demon soul

Întâlnirea

•Povestește Smaranda•
  Am ajuns la noua casă:) E foarte mare.  Cum ai mei sunt plecați la interviul pentru angajări, am ales să explorez casa. E destul de veche dar nu mi se pare nimic ciudat, așa că merg să mă așez în pat, dar după ce intru în cameră, ușa se trântește în spatele meu.
  Eu: C-c-cine e acolo? [sper sa nu răspundă nimeni...]
  El: E doar curentul, continuă ce făceai
   Cuvintele spuneau ceea ce voiam să aud; dar faptul că erau rostite de cineva m-am panicat.
Eu: I-ieși afară.. sau, sau mai bine stai acolo...
El: Ce ar trebuii sa fac până la urmă?
   Rămân blocată câteva secunde, eram foarte speriată. O iau la fugă le scări și mă închid în baie. După ce stau 5 minute într-un colț, remarc că nu se mai aude nimic așa că mă îndrept spre oglindă ca să îmi șterg lacrimile.
   Era acolo..în spatele meu...o fantomă cu adevărat de speriat... părea a fi un băiat de vârsta mea. M-am uitat la ochii lui și mi-am dat seama că și el mă privea; știa că mă uit la el. am încremenit [Până aici mi-a fost..]
Eu: Am înnebunit; sunt nebună, nu se poate, nu
  El: Nu ești nebună.
  Eu: Nu îmi mai răspunde! Nu ești real!   Mă răstesc printre lacrimi
  El: Sunt foarte real
  Eu: Ba nu! O să mă întorc, și tu o să dispari!
  El: Zici tu?
Mă întorc încrezătoare, fiind mai mult ca sigură că totul se petrece în imaginația mea; dar el chiar era acolo... stătea în fața mea și mă privea în ochi.
  Eu: Atinge-mă
  El: De ce?
  Eu: Aringe-mă sau o să mă internez singură la nebuni...
El se uită nedumerit după care se apropie și îmi pune mâna pe umăr. Era cât se poate de real...nu știu dacă asta e rău sau bine...
  Eu: Cine ești și ce vrei de la mine?
Ușa casei se trântește. Probabil s-au întors ai mei.
  El: Ne vedem în camera ta; nu vreau să mă mai vadă nimeni. După care pur și simplu se evaporă.
   Cobor la Bucătărie, îmi salut părinții după care urc în camera mea, încui ușa, iar băiatul apare din nou.
  Eu: Vreau să îmi dovedești că ești real!
  El: Uită-te pe geam.   Băiatul a dispărut de lângă mine și a reapărut pe mijlocul străzii, iar mașinile au început să îl ocolească.
  Eu: Bine.. ce ești tu ?
  El: Sunt un demon, mai exact "Noul tău prieten". 
  Eu: Să înțeleg că are legătură cu pactul cu Diavolul. Există satanisme?! Ce vrei de la mine?
  El: Da, și da, dar de obicei nu avem voie în lumea oamenilor. Vreau să mă ajuți.
  Eu: Nu la asta m-am referit când am spus ca vreau un prieten...Cu ce sa te ajut?
  El: Păi, Diavolul a făcut legătura.. Tu ai vrut un prieten, iar eu am nevoie de cineva care să mă ajute să aflu cine eram când trăiam, ca să îmi pot rezolva problemele..
  Eu: Greu de crezut...
  El: O să te obișnuiești cu mine
  Eu: Cam greu... arăți de zici că vii din filmele horror
  El: O să Reușești tu
  Eu: O să te ajut! Oricum aveam o viață cam plictisitoare
   [Nu pot să cred ce tocmai mi se întâmplă..."Băiatul" mă sperie dar totuși este atrăgător... Păcat că nu l-am cunoscut când trăia;)]
  *Cioc-Cioc*
  Eu: Da
  Mama: Smaranda, vino la masă. Azi a gatit tatăl tau, așa ca pregătește-te sa râzi :))
      Am o familie super:))