I'm so sorry, but I love you

capitolul 4

Ziua urmatoare trecu foarte greu pentru cei doi, deoarece erau amandoi incordati si incercau sa se evite. Junmyeon incerca sa nu se gandeasca la seara precedenta deoarece se simtea vinovat pentru faptul ca o sarutase si ca fusese la un pas de a-si pierde controlul. Fata il atragea ca un magnet si nu reusise pur si simplu sa reziste tentatiei de a o lua in brate. Nu reusise sa doarma pe parcursul noptii din cauza gandurilor provocate de sarutul lor. Trebuise sa recunoasca fata de el insusi ca Hyejin il innebunea si ca si-ar fi dorit sa o stranga in brate non stop, sa o sarute si sa ii simta parfumul. Incerca sa isi repete ca nu avea sens ca intre ei sa fie ceva mai mult, stia ca apropierea de el i-ar fi adus doar suferinta, si se atasase prea mult de ea ca sa ii faca rau in mod voit.
Reusira sa se evite aproape complet timp de cateva zile, si pana si Siwon observa ca cei doi pareau sa nu se suporte desi lucrau impreuna deja de ceva timp. Incerca sa vorbeasca cu prietenul lui, insa acesta evita subiectul, spunandu-i ca probabil doar era o chestiune de timp pana cand avea sa se obisnuiasca sa lucreze cu Hyejin. Barbatul ii povesti sotiei lui despre raportul lor, si ea il sfatui sa faca ceva ca sa ii apropie. Le veni ideea de a-i trimite impreuna la un targ ce avea sa aiba loc in Busan deoarece in acest fel erau obligati sa petreaca cel putin 3 zile impreuna.
In dimineata urmatoare Siwon ii chema pe cei doi in biroul lui. Junmyeon sosi primul, iar dupa cateva minute sosi si Hyejin insotita de un miros imbietor si de o cutie de plastic pe care o tinea in mana.
- Ce miroase asa? Nu imi zice ca ai facut iar prajituri cu cocos!! tipa el sarind de pe scaun socat.
- Ba da, nu mai facusem de mult, zambi fata.
- Junmyeon, trebuie sa le incerci neaparat!! Prajiturile ei sunt faimoase in tot biroul, si mai ales astea cu nuca de cocos!! Nu ai idee!
- Ha! Esti sigur ca ai incredere sa incerci ceva facut de mine? zise fata pe un ton rautacios, lasand cutia pe masa in fata lui.
- Da, daca e ceva ars sau lipit, cineva trebuie sa iti spuna, nu? mormai el drept raspuns, gandindu-se in sinea lui ca erau cele mai bune prajituri pe care le incercase pana atunci.

Siwon se uita inmarmurit la cei doi din fata lui, nevenindu-i sa creada ca se certau in fata lui. Totul ar fi putut trece drept o gluma, insa isi cunostea bine fiica, si stia ca nu spusese asta ca pe o gluma, ci chiar vroia sa fie rautacioasa.
- Bine, daca ati terminat cearta va pot spune si de ce v-am chemat aici, ce spuneti? le zambi el.
- Hmm, da, corect, mormai Junmyeon.
- Bine, stiti ca trebuie sa trimitem o echipa in Busan, nu?
- Ah da, raspunse fata. Te-ai hotarat? Cred ca Jongdae nu s-ar supara sa mearga acasa.
- Da m-am hotarat, si veti merge voi doi.
- Poftim?? zise Junmyeon innecandu-se cu o bucatica de prajitura.
- M-ai auzit bine. Acum problema este ca vremea este foarte proasta, si e posibil sa nu circule KTX-ul. Ce vreti sa facem? Incercam sa vedem ce zboruri sunt? Sau aveti alta solutie?
- Putem merge cu masina, ajungem mai repede decat cu avionul, zise Junmyeon. Mai ales daca riscam ca vremea sa se strice oricand.
- Eu nu merg cu tine nicaieri! bombani Hyejin.
- Jinnie pentru dumnezeu!! Si tu Junmyeon! I-ai putea fi tata, si in loc sa nu ii raspunzi cu aceeasi moneda tu ce faci? Sunteti culmea amandoi! Nu discut, plecati in Busan si gata.
- Bine, cum vrei tu! zise fata ridicandu-se si iesind din birou lasand in urma ei un Junmyeon socat de faptul ca ea indraznise sa ii intoarca spatele directorului companiei.

      Hyejin se duse nervoasa la baie si tranti usa in urma ei. O deranja faptul ca tatal ei o obliga sa petreaca si mai mult timp alaturi de seful ei. Era deja convinsa de faptul ca nu avea cum sa il uite sau sa ignore sentimentele din ce in ce mai puternice care o mistuiau zi de zi. Din acest motiv incerca sa petreaca mai putin timp cu el. Stia perfect ca daca ar fi ramas prea mult timp singura cu el avea sa se faca din nou de ras, si nu vroia sa se mai injoseasca sau sa planga in fata lui. Intelesese ca nu exista nici o sansa ca intre ei sa fie ceva, si acest lucru o durea foarte tare.

      Siwon ii ceru scuze lui Junmyeon pentru iesirea pe care o avusese fata. Nu se asteptase nici el la aceasta reactie, si ii promisese ca avea sa discute cu ea despre acest lucru. Barbatul ii raspunse ca nu era nevoie, pentru ca se obisnuise cu modul ei de a colabora. Stabili ca a doua zi sa plece la drum in jurul orei pranzului direct de la birou, pentru a fi siguri ca ajung la destinatie inainte ca afara sa se intunece. Siwon ii multumi pentru ca avea grija si de fata care avea sa il insoteasca. Sotia lui se distra copios atunci cand el ii povesti scenele dintre cei doi.
     Ajunsa acasa in acea seara Hyejin isi ignora complet parintii care incercau sa o tachineze in legatura cu excursia in Busan pe care avea sa o faca in compania lui Junmyeon. Urca in camera ei pentru a-si pregati un bagaj micut, pentru orice eventualitate. Ar fi vrut sa aiba o scuza si sa spuna ca nu mai poate merge, insa nu ii veni nici o idee, iar Junghee refuza sa o ajute. Se culca si reusi sa adoarma foarte tarziu, deoarece se tot foia in pat, gandindu-se cu groaza la ziua ce avea sa urmeze. Junmyeon la randul lui avu o seara grea si nu reusi sa adoarma repede, cu gandul la faptul ca avea sa petreaca cel putin cateva zile in compania fetei care ii ocupa gandurile zi si noapte. Spera sa reuseasca sa se tina deoarte de ea si sa nu o mai atinga sau sa o sarute asa cum era tentat non stop sa faca.
A doua zi se dusera ca de obicei la birou dis de dimineata, insa imediat dupa ce mancara de pranz, isi luara la revedere de la Siwon si ceilalti colegi care erau prezenti si se urcara in masina lui Junmyeon. Barbatul fu uimit ca Hyejin venise doar cu o gentuta mica, deoarece se astepta sa isi ia mult bagaj pentru cele cateva zile petrecute departe de casa. La scurt timp dupa ce parasira capitala, vremea incepu sa se inrautateasca si incepu sa ninga destul de tare. La radio anuntara ca furtuna avea sa devina foarte puternica, si rugara toti soferii sa paraseasca drumurile si sa se adaposteasca. Junmyeon lovi volanul nervos, si trase pe marginea drumului, ramanand incordat cateva secunde. Fata din dreapta lui se sperie putin sa il vada atat de suparat.

- Junmyeon? sopti ea. Crezi ca avem vreo sansa sa gasim un loc unde sa ramanem in noaptea asta aici in apropiere?
- Nu stiu, raspunse el incet. Nu prea imi dau seama unde suntem. Si avem foarte putin semnal la telefon, mormai apoi privind ecranul micut al aparatului. Stai sa vad daca functioneaza gps-ul.
- Sper sa avem noroc, zise ea cu voce pierduta, facandu-l sa se uite ingrijorat la ea.
- Hyejin, totul va fi bine. Nu te ingrijora, te rog, vom gasi o solutie, da? zise el zambind.
- O-ok. Nu stiu de ce, dar am incredere in tine.
- Ah! Imi dau seama unde suntem, zise apoi privind din nou telefonul. La cativa kilometri de aici este un loc unde putem ramane, insa sper sa reusim sa ajungem acolo inainte sa se inrautateasca mai tare ninsoarea. Cred ca vom pierde semnalul la telefon, deja nu se mai misca nimic, la naiba.
- Stii cum sa ajungi acolo?
- Daca as vedea ceva pe drum da. Pot sa te rog sa scoti harta din torpedou?
- Sigur, poftim, zise ea.
- Bun, am marcat cu X locul unde trebuie sa ajungem, si noi suntem cam pe aici, ii arata el pe harta un punct. Am nevoie de tine sa tii harta, si sa incerci sa te uiti la marcajele de pe marginea drumului, in caz ca reusesti sa vezi ceva. Eu voi fi atent la drum, si tu trebuie sa ma ghidezi. E ok?
- Sigur ca da! replica ea zambind.

Dupa circa jumatate de ora reusira sa ajunga la destinatie, insa ninsoarea era deja foarte deasa. Junmyeon opri masina in fata unei casute mici de lemn, insa se enerva atunci cand vazu ca usa garajului era blocata de un strat inalt de zapada. Cobora din masina si lua din portbagaj o lopata pentru a incerca sa faca loc masinii. Dupa cateva minute Hyejin hotara sa coboare si ea sa il ajute. Barbatul se impotrivi, insa ea insista.
- Te rog intra inapoi in masina! Esti imbracata prea subtire, te vei uda toata, si nu vreau sa te imbolnavesti.
- Junmyeon dar trebuie sa te ajut putin macar. E mult prea multa zapada, nu pot sa stau si sa ma uit cum te chinui, insista ea.

Barbatul renunta la lupta deoarece isi dadu seama ca ea avea dreptate, si ii multumi pentru ajutor. Dura cateva minunte pana reusira sa faca putin spatiu si sa deschida usa pentru a baga masina inauntru. Reusira sa intre apoi in casa.

- Doamne, esti leoarca, zise el alarmat vazand ca Hyejin tremura din toate incheieturile. Da-ti geaca jos, te rog, si aseaza-te aici langa semineu, aprind imediat focul.
- Ce e locul asta? zise ea privind in jurul ei.
- Este locul in care ma refugiez cand am nevoie de liniste, zambi el punand un brat de lemne in semineu, si aprinzand apoi focul. Inveleste-te te rog cu asta cateva minute pana se incalzeste in camera, zise el punand in jurul ei o patura groasa si moale.

- Iti multumesc, sopti fata. Iti multumesc pentru ca iti faci griji pentru mine.
- Nu as suporta sa patesti ceva, m-as simti vinovat.
- Nu ma gandeam ca iti pasa de mine, adauga ea apoi, intorcand privirea catre el.
- Tocmai asta e problema, imi pasa. Prea mult, ii replica el privind-o in ochi cu tristete.
- Doamne, mi-am impus sa nu fac asta, sa rezist, zise fata cu ochii inchisi.
- Ce anume sa nu faci?
- Asta, raspunse ea mutandu-se langa el, si sarutandu-l punandu-si bratele dupa gatul lui.

Junmyeon o stranse la pieptul lui din instinct, desi era contrar a ceea ce ar fi vrut. Inima insa ii ghida toate miscarile si ii sugera sa o tina strans pe fata. Hyejin il saruta timp de cateva minute bune, si parea ca nu vrea sa se mai dezlipeasca de el. In cele din urma renunta la buzele lui, si ii umplu intreg chipul de mici sarutari.
- Hyejin, incepu el.
- Shhh, mai bine taci decat sa spui vreo prostie. Nu ma mai respinge te rog, macar de data asta, sopti ea trista. Lasa-ma sa imi imaginez ca si tu vrei sa ma saruti la fel cum vreau si eu.
- Dar asa e, vreau sa te sarut, zise el strangand-o si mai tare in brate si lasand-o sa se cuibareasca mai comod la pieptul lui.
- Mmmm, ce bine imi pare sa aud asta, desi tare imi e ca e doar imaginatia mea.
- Nu, nu este imaginatia ta, mormai el incepand din nou sa o sarute cu nesat.
- Ce bine stau asa, zise ea dupa cateva secunde, dandu-si jos patura si asezandu-se din nou in bratele lui tresarind usor.
- Iarta-ma, se scuza el. Este reactia barbatului din mine la apropierea fata de femeia din tine.
- Deci ma vezi ca pe o femeie, se intoarse ea catre el facandu-i cu ochiul.
- Da, si din acest motiv incerc sa ma tin departe, pentru ca nu vreau sa te dezamagesc sau sa te ranesc.
- Ma ranesti tocmai stand departe de mine. Eu...imi doresc sa te am aproape si sa ma inveti sa te iubesc, recunoscu ea rosie in obraji.
- Hyejin, zise el cu ochii mari. Iti...iti dai seama ce spui?
- Da, perfect. Si as vrea sa renunti macar o data la toate prejudecatile astea si....sa....ma iubesti.
- Este ceea ce imi doresc si eu cel mai mult. Dar...esti sigura ca vrei sa fii a mea?
- Da! Stiu sigur ca vreau sa fiu cu tine, si vreau sa iti demonstrez ca merit o sansa, zisea ea cu un nod in gat.
- Doamne, esti asa dulce, sopti el sarutand-o din nou.