I'm so sorry, but I love you

capitolul 5

**Avertisment: contine scene destul de explicite, ce nu sunt pentru minori**

- Draga mea, cred ca ar trebui sa te schimbi in ceva uscat, zise Junmyeon mangaindu-i obrazul.
- Ma ajuti tu? raspunse fata rosie in obraji.
- Nu garantez ca rezist si sa te imbrac, replica el facand-o sa se inroseasca si mai tare. Iti e foame? Am plecat totusi de cateva ore de acasa.
- Exista si mancare pe aici? intreba ea mirata.
- Da, am cateva conserve in beci, tocmai pentru orice eventualitate.
- Eu am luat cu mine cateva prajituri, daca vrei, zambi Hyejin timid.
- Ce? Unde le-ai bagat?
- In bagaj, raspunse ea razand si desfacand valiza micuta pe care o adusese cu ea.
- Deci nu doar ca ai un bagaj minuscul, dar ai si mancare in el? Esti fantastica! Apropo, nu am putut sa iti spun ieri, dar sunt incredibil de bune prajiturile tale. A avut dreptate Siwon!
- Multumesc, chiar ma bucur foarte mult ca iti plac, ranji ea sarutandu-l din nou. Stii? Chiar ma bucur ca ta...adica Siwon ne-a obligat cumva sa mergem in deplasarea asta, si mai ales ca ninge asa tare.
- Serios?
- Da, pentru ca asa sunt blocata aici..cu tine! Si imi place ideea! Nu imi mai scapi acum, zambi ea. Si inainte sa comentezi ceva, lasa-ma sa iti spun ca nu ma intereseaza diferentele dintre noi. Pentru ca eu m-am atasat de tine, si stii...sentimentele nu tin cont de varsta sau de alte elemente. Deci nu cred ca ai un argument valid sa ma respingi. Decat daca...nu te atrag.
- La naiba!!! Tocmai asta e problema! Ma atragi prea mult, si...iarta-ma ca m-am purtat asa urat cu tine. Nu era pentru ca nu imi doream mai mult, dar..imi era teama.
- Nu trebuie sa iti fie teama, sopti ea sarutandu-l.
- Vrei sa dormim in seara asta langa semineu?
- Chiar putem? intreba ea cu ochii mari.
- Sigur ca da! Doar sa asez cateva paturi si perne pe jos, zambi el apucandu-se apoi sa scoata lucruri din dulap.
- Arata minunat, zambi ea dupa cateva minute cand el termina de aranjat patul lor improvizat.

     Se aseza pe paturile moi, zambind si spunandu-i lui Junmyeon ca erau foate comode. Vazand ca fata era din ce in ce mai rosie la fata, barbatul o intreba daca totul era in regula.
- Draga mea, e totul ok? Sau...te-ai razgandit?
- N-nu, nu m-am razgandit si nu as face-o niciodata, pentru ca vreau sa fiu cu tine. Doar ca...ahmm, cred ca ar fi corect sa stii ca....mmm....eu nu stiu, adica nu am experienta, si...nu as vrea sa te dezamagesc, insa....vreau sa invat..
- Iubito, stai putin!! Vrei sa spui ca nu ai mai....sovai el.
- N-nu. Dar te rog, nu ma respinge din cauza asta, il ruga ea privindu-l in ochi.
- Shhh, dumnezeule nu zice asta! Cum sa te resping din acest motiv? Dar esti sigura ca....
- Te rog nu incepe iar! Eu nu am experienta dar nici indoieli. Si tu? De ce te temi? In ce limba vrei sa iti mai spun ca vreau sa fiu cu tine?
- Am inteles scumpa mea. Atunci as vrea sa te relaxezi si sa ma lasi sa te iubesc. O sa ma ocup de tine asa cum vreau eu, ranji el muscand-o usor de gat si impingand-o pana ce fu complet intinsa pe patul improvizat.

     Hyejin il apuca de gulerul camasii, si il trase deasupra ei sarutandu-l cu patima. Junmyeon incepu sa ii indeparteze hainele, sarutand fiecare centimetru de piele descoperit. Simtea ca avea sa explodeze deoarece astepta de mult momentul acesta, si nu ii venea sa creada ca o avea in bratele lui in sfarsit. Degetele ei cautau nasturii camasii lui, dupa ce ii scoase puloverul. Incepu sa ii desfaca unul cate unul, plimbandu-si apoi palmele peste pieptul lui puternic. Mainile ei coborara apoi spre cureaua blugilor lui, insa el o opri spunandu-i sa nu se grabeasca. Fata nu il asculta, deoarece vroia sa il scape si ea de haine asa cum facuse el. Desi il simtea oricum ca era excitat la maximum, dorea sa il simta mai aproape, si gemu atunci cand il simti lipit de ea cand el se intinse din nou sa ii sarute buzele.

- Iubito, pot sa....scot si ce a mai ramas? ii sopti el senzual mangaindu-i incet sanii inca acoperiti de sutien si facand-o sa isi arcuiasca spatele.
- Da, te rog, raspunse fata muscandu-si buza de jos.
- Nu ai idee de cand astept momentul asta! zise el apoi lipindu-si buzele de sanii ei si torturandu-i pana ce fata incepu sa geama si mai tare sub atingerile lui. Mhhh, imi place sa te aud, sopti el din nou cand observa ca ea isi musca din nou buzele si incerca sa se abtina.
- Dar, vreau sa fac si eu ceva pentru tine! protesta ea.
- Crede-ma ca imi place la nebunie sa te aud cum gemi si sa te vad cum te agiti sub atingerile mele, nu e nevoie de nimic altceva, o linisti el.
- Junmyeon ce faci? zise ea panicata cand simti buzele lui coborand spre abdomenul ei si mai apoi spre coapse.
- Vei vedea imediat, zambi el. Vreau sa te fac sa tipi, continua el cu o voce senzuala.

     Hyejin incepu sa respire din ce in ce mai greu simtindu-se atinsa intr-un mod atat de intim. Nu reusi sa se abtina si dupa cateva secunde incepu sa ridice vocea, facandu-l pe Junmyeon sa zambeasca multumit. Incepu sa ii sarute din nou pielea fina. Simtea ca nu se poate satura de ea, si adora sa ii auda respiratia accelerata. Vroia mai mult, si se intinse sa o sarute din nou. Fata ii inlantui gatul cu bratele si il trase mai aproape de ea, pana ce ii simti pieptul cald lipit de al ei. Junmyeon nu rezista tentatiei si se lipi de ea cu totul facand-o sa geama deoarece simtea cat de mult o dorea.

- Iubito, te vreau. Esti sigura ca vrei sa mergi pana la capat?
- Da, sunt sigura. Te vreau si eu Junmyeon, zise ea mangaindu-i soldurile. Te rog, fa-ma femeia ta! ii sopti apoi la ureche, facandu-l sa isi piarda de tot controlul.

     Barbatul incepu sa ii muste usor gatul si urechea, potrivindu-si trupul peste al ei. Fata gemu datorita presiunii, insa el o saruta dulce, incercand sa o linisteasca.

- Iubito relaxeaza-te putin, esti foarte incordata si nu vreau sa iti fac rau.
- N-nu pot! tipa ea.
- Ba da, poti, zambi el incepand sa ii mangaie din nou trupul pentru a-i distrage atentia. Esti atat de frumoasa iubito! Am asteptat mult acest moment.
- Si eu iubire! Esti pur si simplu pefect, zambi ea, gemand apoi cand el incepu sa se miste.

     Junmyeon o tinea pe Hyejin stransa la pieptul lui. Ii placea la nebunie sa simta caldura trupului ei alaturi de a lui. Ar fi vrut ca acest moment sa nu se termine niciodata, si sa stea asa cu ea pentru totdeauna.

- Hyejin? sopti el usor, facand-o sa isi ridice privirea. Te ador!
- Serios? zise ea cu lacrimi in ochi. Si eu te ador dragul meu. Ma bucur atat de mult ca sunt aici cu tine!
- Iarta-ma ca ti-am facut rau.
- Nu mi-ai facut asa rau, zambi ea malitios. Doar la inceput, apoi a fost mult mai bine. De fapt, a fost perfect. Iti multumesc.
- Tu esti perfecta iubito! Si esti a mea. Doar a mea, mormai el strangand-o si mai tare la pieptul lui.
- Suna atat de bine asta! Sa inteleg ca de acum nu ma vei mai respinge?
- Iarta-ma! Am facut asta doar pentru ca nu vroiam sa recunosc nici fata de mine ca sentimentele mele pentru tine erau atat de puternice. Si imi era teama pentru ca....gata nu mai zic nimic pentru ca deja te uiti urat la mine.
- Inteleg temerile tale, insa nu inteleg de ce nu le abandonezi daca vezi bine ca si sentimentele mele sunt la fel de puternice, si ca vreau sa fiu cu tine in fiecare zi.
- Vrei sa fii iubita mea?
- Ce intrebari pui!!! Vreau asta de cand te-am cunoscut, si oricum deja sunt, chiar daca tu nu recunosti.
- Dar...
- Sa nu te aud cu fraza "dar ce va spune lumea?" ca ma supar! Ce conteaza ce crede lumea daca noi ne iubim??
- A-asa e, ai dreptate, mormai el suparat de logica ei calma. Dar nu stiu daca parintilor tai le va place sa afle ca esti cu un barbat mai in varsta.
- Neeeeaaahh. Poate vor fi putin socati, dar va fi bine, ai incredere. Tata oricum te adora.
- Ceeeeee? tipa el ridicand brusc capul. Ce vrei sa spui cu asta? Doar nu i-ai spus ceva despre noi deja?
- Nu, dar e posibil sa se fi prins deja ca te plac. Ne cunoaste bine...
- Choi Hyejin! zise el socat. C-ce spui?
- Iubire, stiu ca nici unul dintre noi nu ti-a spus asta pentru ca nu vrem sa profitam de relatia noastra deloc. Si te rog sa nu mai tipi si sa nu te enervezi pentru ce am sa spun. Insa...Choi Siwon este tatal meu.
- Este ce? Siwon e tatal tau? zise el incet.
- Da, dar la birou nimeni nu stie asta, in afara de Junghee, pentru ca vrem sa avem un raport corect si sa nu ma favorizeze nimeni pentru ca sunt fata sefului. Eu sunt acolo sa invat si sa muncesc, nu sa ma fac ca lucrez ceva.
- Iarta-ma dar sunt putin socat. Deci e adevarat ca ti-as putea fi tata! Tocmai ...ahmm, m-am culcat cu fata celui mai bun prieten.
- Nu! Te-ai culcat cu fata pe care o adori, il corecta ea zambind. Kim Junmyeon, uita-te la mine! Te iubesc, si vreau sa fiu cu tine si sa te fac fericit. Ai inteles?
- D-da. Si eu te iubesc! zise el cu lacrimi in ochi. Nu ai idee cat de mult, si cat de teama mi-a fost sa ma apropii de tine pana acum. Iti promit ca te voi iubi de acum incolo si ca vom recupera timpul pierdut. Si ca voi lupta pentru tine, indiferent ce ar spune lumea.