I'm so sorry, but I love you

capitolul 10 - The End

     Se urcara in masina lui Junmyeon care se opri dupa scurt timp in fata casei lui.
- Ah, ce dor imi era de locul asta, zise Hyejin.
- Mie imi era dor de casa asta cu tine in ea. Nu am putut sa mai vin pe aici, pentru ca...totul imi aducea aminte de tine, te vedeam peste tot, zise el cu glas trist.
- Shh, iubitule, sunt aici, zise ea mangaindu-i obrazul. Promite-mi ca nu iti va mai fi teama de acum incolo orice s-ar intampla. Am nevoie de tine orice s-ar intampla.
- Iti promit iubito. Mi-ai demonstrat ca esti mai puternica decat mine.

     Cei doi coborara din masina si intrara in casa. Barbatul inchise usa in urma lui, iar Hyejin nu se dezlipi de el nici o secunda, luandu-l de gat si sarutandu-l imediat cum se intoarse cu fata la ea. Junmyeon o stranse in brate cu toata forta pe care o avea, apoi incepu sa ii mangaie incet spatele gol, provocandu-i fiori pe sira spinarii.

- Ti-am zis cat de frumoasa esti? sopti el in timp ce ii musca urechea incet. Imi pari putin schimbata, insa nu stiu sa iti spun cum si de ce.
- Am cateva kilograme in plus, probabil de asta, chicoti ea.
- Mmm, chiar nu conteaza. Ce vroiam sa subliniez e ca esti superba, pur si simplu as vrea sa nu iti mai dau drumul din brate niciodata, zise Junmyeon incepand sa ii sarute gatul facand-o astfel sa respire mai repede.
- Si mie Junmyeon, sopti ea incepand sa ii desfaca incet cravata. Nu ai idee.

     Cei doi stateau intinsi in pat, acoperiti de o patura subtire. Hyejin pusese capul pe umarul lui, si ii mangaia incet pieptul gol.
- Mmm, crezi ca ai tai vor reactiona urat?
- Nu iubire. Poate tata va fi putin bulversat, insa e posibil ca dupa show-ul meu din seara asta sa isi fi dat seama. Iar mama....ea stia de mult, dar mi-a spus abia tarziu.
- Oh doamne, stia? Si..cum a reactionat? intreba el temator.
- M-a sustinut. Si ea cu tata au trecut printr-o criza cand erau la inceput. Si mereu mi-a repetat ca trebuie sa am incredere in tine si in noi si ca exista sanse sa fim impreuna. Plus ca de la ea am aflat si adevarul, si despre plecarea ta, si despre santaj si tot.
- Oh doamne, Chaelin e un inger! Dar tot...nu stiu, ideea de a da din nou ochii cu ei dupa toate astea...
- Junmyeon, asculta-ma. Nu ai de ce sa te simti aiurea! Stii ca in dragoste si in razboi totul e permis, nu? Asa ca tu nu ai facut nimic, doar te-ai indragostit de mine si aia e, am luptat impreuna pentru noi. Va fi bine iubitule.
- Asta da. Dar imi va lua multi ani poate ca sa ma revansez fata de tine. Regret enorm ca te-am facut sa suferi asa si ca...ai pierdut copilul nostru, zise el cu lacrimi in ochi. Daca as fi ramas aici acum un an si daca am fi luptat atunci poate nu s-ar fi intamplat nimic.
- Iubitule, te rog! Am suferit amandoi pentru trecut, hai sa o luam de la capat acum si gata. Vom avea cati copii de dorim, ai inteles?
- Mhm. Vrei sa mergem maine dimineata acasa la tine?
- Mmm, nu. As vrea sa mergem acum. Am ceva foarte important sa iti arat, si nu cred ca mai am rabdare pana maine.
- Dar....acum?? E tarziu! Si in plus, stau asa bine acum cu tine, chicoti el strangand-o in brate.
- Si eu stau bine, dar crede-ma ca nu vei regreta daca mergi acum, zambi ea sarutandu-l.

Se ridicara si se imbracara amandoi. Fata alese sa imprumute hainele iubitului ei pentru a nu lua din nou pe ea rochia incomoda. Lua niste blugi care ii veneau doar putin largi si o camasa pe care o baga pe sub curea. Junmyeon fu incantat de rezultat cand o vazu iesind din camera. Se urcara amandoi in masina lui, iar Hyejin ii dadu un mesaj mamei ei sa o anunte ca veneau acasa si sa il tina pe tatal ei ocupat ceva timp. Parcara in fata casei familiei Choi, apoi strabatura impreuna aleea ce ii despartea de usa. Fata deschise usa. Toate luminile de la intrare erau stinse, ca si cu nu ar fi fost nimeni acasa.

- Draga mea, poate dorm.
- Nu dorm, lasa ca stiu eu. Haide in camera mea.
- Bine, te urmez.
- Inchide ochii putin, te rog, sopti fata cand ajunsera in fata usii ei.

Junmyeon se conforma fara sa comenteze, iar ea il lua usor de mana si il conduse inauntru.
- Gata, acum poti deschide ochii, zise ea incet.
- Stai putin...ce....ce e asta? sopti el cu glas pierit.
- Iubitule, fa cunostinta cu Jongin. Jongin, fa cunostinta cu tati, zise ea facandu-i cu mana copilului care statea in patut uitandu-se la ei curios, si luandu-l apoi in brate.