I'm so sorry, but I love you

capitolul 6

     In timpul noptii Junmyeon se trezi. Razele lunii patrundeau pe geam, si ii luminau chipul fetei care dormea linistita in bratele lui. Pe fata ei era asternut un zambet minunat. Se gandi ca ar fi vrut sa se trezeasca alaturi de ea in fiecare zi. Ii saruta usor umarul, si ea deschise incet ochii.

- Nu dormi iubire? sopti ea mangaindu-i incet obrazul.
- Ma trezisem si ma gandeam sa mai bag ceva in foc. Dar ma uitam la tine, dormi asa frumos! Hai, culca-te la loc, aprind focul, si vin imediat.
- Mmm, nu vreau sa dorm, vreau sa stau sa imi admir iubitul. Stii cat de bine iti sta fara camasa? Ai un spate divin. Mereu m-am intrebat cum arati gol, sa stii.
- Crezi ca esti singura care se gandea la asta? Imi venea sa imi dau o palma de fiecare data cand te vedeam mai ales in blugii aia mulati, pentru ca ma gandeam cat as fi vrut sa te vad fara ei.
- Mmm, iti plac deci? O sa ii imbrac mai des atunci! zise fata.
- Sa nu te prind! Nu e corect sa ma chinui asa, se planse el aplecandu-se apoi sa o sarute.
- Ei, mai vedem noi, chicoti ea apoi.

     Fata il apuca de gat si il trase din nou langa ea. Se lipi de el, si incepu sa ii mangaie incet spatele. El incepu sa ii sarute usor gatul pentru ca observase cat de mult ii placea acest lucru. Cobora apoi usor catre sanii ei pe care incepu sa ii alinte cu buzele si sa ii framante cu palmele lui mari.

- De ce nu vrei sa dormi? Ca sa ma chinui pe mine? mormai el.
- Te plangi cumva?
- Da ma plang! zise el lipindu-se apoi de trupul ei. Intelegi ce efect ai asupra mea?
- Mmmm, da, si imi place! Junmyeon....sopti ea cu privirea arzand de dorinta.
- Iubire, dar...nu vreau sa...te doara iar!
- Shhhh, spuse Hyejin punand un deget peste buzele lui senzuale. Durerea dispare imediat, iar ceea ce urmeaza dupa...zambi ea malitios.
- Am inteles, ai decis sa ma omori, ii raspunse el cu voce joasa.

     Dupa cateva minute, Junmyeon se prabusi alaturi de ea, respirand agitat. Ii cuprinse obrajii cu palmele si o saruta dulce.
- Iubito, ma faci sa imi pierd controlul. Nu ti-as recomanda sa ma mai zgarii pe spate! Nu vreau sa iti fac rau.
- Junmyeon, nu mi-ai facut rau, ci dimpotriva. Ai inteles? ii zambi ea linistindu-l, si mutanduse apoi cu capul pe umarul lui si imbratisandu-l.

     A doua zi de dimineata Junmyeon incerca sa iasa ca sa vada care era situatia afara, insa din pacate usa cabanei era complet blocata, asa ca se dadu batut.

- Iubito, imi pare rau, insa suntem blocati aici, bombani el.
- Nu ma deranjeaza, ti-am mai zis, zambi fata imbratisandu-l. Am mai pus doua lemne pe foc sa stii.
- De ce nu mi-ai spus ca aproape se stinsese?
- Ce rost avea? Pana iti spuneam, le-am aruncat acolo si gata, rase ea asezandu-se in fata semineului. Si am scos si doua conserve din beci si le-am infipt ca sa le fac frigarui, plus cativa cartofi pusi in colt pe jar. Sper sa se faca bine, desi focul imi pare putin cam puternic. Nu ai nici un gratar pe aici nu? Nu am vazut.
- Ce?? zise el socat. Cand ai facut toate astea?
- Azi noapte, cand? Ca nu aveam ce face, rase ea. Serios, ce vroiai sa fac, sa te astept? Normal ca daca pot face ceva ma apuc de treaba.
- Ti-am zis ca te iubesc?
- Ce? Nu am inteles ce ai spus.
- Esti viata mea! zambi el drept raspuns, imbratisand-o apoi cu putere.

     Se asezara la masa si mancara, iar Junmyeon isi lauda iubita pentru ceea ce pregatise. Era fericit sa se afle acolo cu ea, si nu se mai satura sa o priveasca. Dupa ce terminara hotarara se se aseze din nou pe patul lor improvizat din fata semineului. Fata se aseza in bratele lui, iar el o cuprinse si isi aseza mainile pe abdomenul ei.

- Iubire, povesteste-mi despre tine, ii sopti el muscandu-i urechea.
- Bine, dar vine apoi si randul tau, ai grija! Ce vrei sa stii?
- Mmm, totul. Dar in primul rand cum de erai singura? Imi vine greu sa cred ca o fata atat de dulce si de frumoasa nu are fani.
- Ahmm, nu stiu. Pur si simplu cred ca nu m-a interesat partea asta. Am preferat sa ma concentrez pe studii si pe munca sincer. Imi place foarte mult sa lucrez cu tata.
- Se vede! Nu degeaba spune ca esti cea mai buna, si are dreptate. Am avut si eu ocazia sa observ asta, doar lucram impreuna de atata timp.
- Ma faci sa imi aduc aminte cat m-ai chinuit, bombani fata. O sa mi-o platesti!
- Accept orice pedeapsa, ai dreptate. Am fost prea fraier atata timp. Te iubesc desi mi-a fost greu sa recunosc asta fata de mine insami. Dar vreau sa facem relatia noastra sa mearga.
- O sa mearga iubitule, pentru ca amandoi vrem acelasi lucru, zambi ea acoperindu-i mainile cu palmele ei micute. Adevarul e ca este putin ciudat. Asa cum ti-am zis, nu prea m-am concentrat pe asta pana acum. Sau deloc, mai bine zis. Tu esti prima mea relatie....din toate punctele de vedere.
- Ma bucur sa aud asta iubito. Nu ma asteptam, ce-i drept.
- Nici eu nu ma asteptam sa cunosc pe cineva care sa ma atraga in asa fel inca de la prima...privire ca sa spun asa. Si apoi....normal ca vreau sa imi petrec tot timpul cu tine.
- Hmm, va fi interesant cand ne intoarcem acasa. Eu as vrea sa petrec mai mult timp cu tine,sa mai stai pe la mine, insa...ce le vei spune alor tai?
- Le spun ca voi sta cu iubitul meu, adica adevarul, nu? Desi nu le voi spune de la inceput ca tu esti.
- Sper sa nu aiba nimic impotriva noastra cand vor afla. M-ar durea ca Siwon sau Chaelin sa incerce sa ne desparta.
- Nu o sa se ajunga la asta. Probabil vor fi doar socati si se vor obisnui greu cu ideea. Eu asa cred, la cum ii stiu. Hai gata, va fi bine, acum e randul meu sa pun intrebari, chicoti ea sarutandu-l pe buze.
- Ce vrei sa stii?
- Pai vreau sa stiu...mmm...in primul rand de ce un barbat atat de minunat, dulce, atent, frumos si perfect este singur.
- Iti multumesc pentru cuvintelea astea frumoase. Pai...sunt singur pentru ca am ales sa ma refugiez in munca.
- Atat de tare te-a ranit?
- Poftim? zise el socat.
- Cineva te-a facut sa te inchizi in tine si sa uiti de relatii! E ok daca nu vrei sa vorbim acum despre asta. Vreau doar sa stii ca eu iti sunt alaturi, si ca iti voi demonstra in fiecare zi ca esti un om minunat si ca meriti tot ce e mai bun.
- E in regula iubito, poate ca am nevoie sa vorbesc despre asta, sa ma descarc. Povestea e foate veche, de acum 15 ani. Aveam o relatie de doi ani cu fata asta, o iubeam si vroiam sa o cer de sotie. Chiar vedeam un viitor alaturi de ea si vroiam sa formam o familie. Insa se pare ca ea nu avea aceleasi planuri. Imi doream foarte mult un copil, insa ea a ramas insarcinata si a ales sa faca avort, desi stia bine cat de mult imi doream asta. As fi fost dispus sa cresc copilul si singur daca ea nu dorea sa se implice. Am aflat, si ne-am certat foarte rau, asa ca am decis sa plec. M-a durut faptul ca mi-a ascuns acest lucru. Daca...mi-ar fi spus macar...nu stiu...poate gaseam o solutie sau o convingeam sa nu faca asta. Dupa ce ne-am despartit am aflat ca ma insela inca de la inceputul relatiei. Am tinut mult la ea, si toate astea mi-au distrus increderea...in mine insami, in femei in general.
- Doamne, iubitule, nu ai idee cat ma doare pe mine sa aud lucrurile astea, zise ea imbratisandu-l si stergandu-i lacrimile. Nu inteleg de ce lumea alege sa insele persoana care le este alaturi. Daca stai cu cineva o faci pentru ca il iubesti. Daca nu il mai iubesti, pa! Pleci si gata. Nu stie ea ce a pierdut, a fost fraiera. Un alt barbat ca tine nu are cum sa mai gaseasca sigur. Imi pare rau ca din cauza asta tu ai suferit atat. Nu toate femeile sunt la fel, si iti voi demonstra asta.
- Tu mi-ai schimbat viziunea despre relatii. Desi ma durea ca nu te puteam avea, eram fercit macar sa te vad in fiecare zi, si sa vad ca esti o fata extraordinara. Insa imi era, si inca imi este teama.
- De ce sa iti fie teama?
- Nu pentru ca nu as avea incredere in tine, ci pentru ca ma tem ca va aparea cineva care sa mi se fure, sau ca se va intampla ceva si....ofta el punandu-si capul pe umarul fetei.
- Shhh, gata. Nimeni si nimic nu va interveni aici. Vom continua impreuna indiferent de cat de greu ar fi. Nu va fi perfect dar va fi real. Nici eu nu am incredere in mine tocmai pentru ca pana acum am stat departe de relatii, insa tu ma ajuti. Chiar si cand ma suparai. Hmm, auzi, dar...parintii tai? Nu cred ca te-am auzit vreodata vorbind despre ei.
- Nu suntem prea apropiati. Vorbim foarte rar la telefon, de ani de zile.
- De ce?
- Sunt suparati pe mine ca nu am vrut sa ma insor cu fata pe care au ales-o ei. Si apoi pentru ca desi am ales alt drum nici nu le-am facut nepoti. Nu au inteles deloc faptul ca am ales sa ma retrag in mine si sa raman singur. Si pentru ca de fiecare data cand ne vedeam existau doar reprosuri intre noi am ales sa ne vedem mai rar, sau la ocazii.
- De acum ma ai pe mine! Si pe ai mei, stii bine cat tin la tine, zambi ea fiind apoi intrerupta de soneria telefonului. Oh doamne, avem semnal in sfarsit?? La naiba, e tata! zise ea panicata.

- Yoboseyo? Hyejin-ah? zise Siwon.
- Da! Totul e in regula, nu iti face griji! incerca ea sa spuna.
- Cum sa nu imi fac griji?? Ai plecat acum o zi si ceva de aici si din cauza vremii asteia nu stim nimic de tine, la naiba!! Junmyeon e cu tine? Sunteti ok amandoi? Unde sunteti?
- Da e cu mine, stai sa te pun pe speaker. Suntem bine, am reusit sa gasim adapost fix cand s-a inrautatit  furtuna. Insa suntem blocati aici din pacate.
- Siwon, nu iti face griji, interveni Junmyeon. Suntem ok, din fericire eram aproape de cabana mea cand a inceput sa ninga de nu mai vedeai la 1m in fata pe sosea. Am reusit sa ajungem aici cu bine, si avem provizii destule. Doar ca nu putem iesi din casa momentan, pentru ca zapada e cat casa.
- Oh slava cerului! Si eu si Chaelin incercam sa dam de voi inca de ieri, insa nu aveati acoperire. Doamne, ce ma bucur ca sunteti bine. Junmyeon, te rog, ai grija de ea! Stiu ca te calca pe nervi, insa fa-o pentru mine.
- Heeeeiii, sunt si eu aici, bombani Hyejin.
- Stiu draga mea, dar nu vorbeam cu tine!
- Nici o problema, vorbeam eu cu tine! Vrei sa iti aduc aminte ca din cauza ta sunt blocata aici cu el??
- Oooook, nu mai zic nimic. Ma duc sa o trezesc pe Chaelin sa ii spun ca sunteti ok.