Just Love I - The Angel

Prolog

Lacrimi fierbinți îmi inund fața, la propriu. Strâng cât pot de tare din dinți, respirând sacadat. Mâinile mi s-au umflat de la frânghia legată prea strâns, cred că s-au înroşit deja.
O altă problemă este faptul că am  mare nevoie la baie, dar dacă o să mă mai țină mult aici, o să fac pe mine. Pieptul mă doare din cauza suspinelor, iar vocea mi-a dispărut demult.
Cu ultimele puteri, am încercat să țip, dar a ieşit mai mult ca o şoaptă.
Mi-am frecat mainile la spate , încercând să slăbesc strânsoarea, dar parcă sfoara asta e făcută din fier.

Uşa s-a deschis, trăgându-mă din gândurile mele şi aducându-mi un strop de speranță.
Mi-am închis ochii strâns când cineva a aprins lumina, nu de alta, dar mă usturau, mă obişnuisem cu întunericul.
I-am desprins uşor imediat, fiindu-mi destul de stranie senzația.

În fața mea este el, bărbatul fără scrupule cu care ieşisem cândva, oricum a fost ceva provizoriu.

- Aduceți-l! Pentru un moment am crezut că mi s-a adresat mie. Însă m-am înşelat.

Am suspinat înde-ajuns de tare, încât să mă audă toată lumea, chiar şi el.
Cât de dor îmi fusese să îi văd chipul.

- Harry! Un zâmbet uriaş se aşterne pe fața mea, dar
dispare imediat ce îl privesc mai înde-aproape.

Vânătăile sunt prezente pe fața lui şi pe mâini. Oare l-au bătut rău? Inima mă doare la acest gând. Şi totul doar din vina mea.

- Iubito... Vocea asta, singurul sunet care îmi face pielea de găină.

Plâng. Plâng atât de tare, cum nu am mai plâns vreodată, asta e ultima oară când îl văd, când îl aud, îmi doresc să îl ating, să îi spun că îl iubesc atât de mult, dar nu ne este permis.

- Gata cu asta! Unde e?

"Cine?" mi-a venit să îl întreb, dar nu am vrut să mă lovească de față cu Harry, s-ar fi simțit vinovat, chiar dacă e doar vina mea.

- Aici.

Şi atunci m-am văzut. Sunt chipul şi corpul meu, dar nu sunt eu.
Mă priveşte cu nişte ochi demonici, aceeaşi ca ai mei, dar într-o variantă mai întunecată. Are culoarea părului meu, dar puțin mai scurt.
E la fel de înaltă ca mine, doar că poartă tocuri de fel.

- Te iubesc!

Îl aud pe Harry spunându-mi înainte ca glonțul să îi străpungă abdomenul.
Am strigat, atât de tare, încat mi-am auzit ecoul. O durere sfâşietoare îmi întâlneşte inima. E imposibil să îl pierd, nu pot să trăiesc fără el, nu pot.

- Harry! Am strigat din nou, dar nu mi-a răspuns. Nu o s-o mai facă niciodata.

"Te iubesc!" mi-a spus. Ultimul "Te iubesc!". Aş fi vrut să îi răspund şi eu, dar a fost prea târziu. Îmi doresc să rup sfoara asta nenorocită şi să mă duc la el. Am strigat din nou şi din nou şi din nou, până când gura mi-a amorțit. Sunt singură aici, ei au plecat, am rămas doar eu şi Harry. Mi-am tras nasul înfruntând realitatea. A murit.