Just Love I - The Angel

Chapter 6

Privesc pe geam fără o țintă anume, tremurând din când în când din cauza frigului ce se aşterne uşor în corpul meu. Am stat şi m-am gândit, cât timp Harry mânca, la posibilitatea de a rămâne peste noapte la el acasă şi am ajuns la concluzia că acest lucru este imposibil. Mama sigur s-a întors de la tribunal, iat acum probabil este foarte îngrijorată că nu sunt acasă. Aparent, ar fi trebuit să mă sune până acum, însă nu îmi amintesc să îmi fi luat telefonul de pe pat când am plecat cu James la petrecere. Dar nu cred că Harry îmi va da voie să plec, cel puțin nu până mâine. Iar posibilitatea ca mama să mă certe extrem de tare este inevitabilă. Poate ea se gândeşte că sunt la bibliotecă, astfel aş scăpa uşor, dar să fim serioşi, ce aş putea face acolo la această oră târzie?Mă trezesc gândindu-mă dacă este totuşi deschisă.

- Hei, eşti ok? Un fior îmi străbate corpul, când aud vocea lui Harry în spatele meu. Se apropie de mine, simțindu-i respirația caldă pe linia maxilarului meu. Tremur scurt la această senzație, sau poate de la frig, însă, ce-i drept, un foc zvâgneşte în interiorul meu.

- Mm...d-da... Spun nesigură.

Chicoteşte, muşcându-mi apoi senzual lobul urechii. Mă înroarce cu fața spre el, privindu-mă în ochi.

- Ar fi trebuit să mănânci măcar puțin, totuşi. Nu vreau să pățeşti ceva, Larra. Realizez că e prima oară când îmi rosteşte numele.

- Nu mi-e foame. Zâmbeşte slab, aproape insesizabil, aprobând din cap. Se întoarce, vrând să plece, dar nu înainte de a mă săruta blând pe frunte. Se opreşte în loc, încruntându-se, privindu-ma derutat şi puțin speriat.

- Arzi. Declară pe un ton agitat. S-stai aici. Vin repede. Pleacă aproape alergând spre baie, întorcându-se după câteva secunde cu un termometru. Se apropie uşor de fața mea, atingându-mi buzele cu degetul său mare, sărutându-mi obrazul. Deschide gura! Fac întocmai, privindu-l serioasă. În următorul moment simt cum plasticul îmi pătrunde în cavitatea bucală, strâmbându-mă la contact. După puțin timp, un ticăit enervant se face auzit, anunțându-ne că termometrul şi-a făcut treaba. Harry face ochii mari, privind rezultatul. Ai febră. Aproape 39. Tresar când analizez cele spuse de Harry. Se ridică agitat, punându-şi mâinile în şolduri, învârtindu-se prin cameră încruntat.

- Linişteşte-te, e ok! Nu e foarte mare! Încerc să îl calmez, sperând că va crede cuvintele, dar nu eram sigură dacă erau pentru convingerea lui sau a mea.

- Nu-mi spune să mă liniştesc! La dracu', nu eşti bine! Mergem la spital! Se încruntă gânditor, muşcându-şi buzele constant. Sau n-nu, mai b-bine chem un medic, astfel nu va trebui să ieşi afară! La dracu', n-am nevoie de niciun rahat de doctor, mă pot descurca şi singur. Zâmbesc uşor când văd cât de stresat e, pentru mine.  Când aveai temperatura ridicată ce îți făcea mama ta? Mă întristez gândindu-mă că de fiecare dată, când eram răcită, tata era acolo pentru mine.

- Un ceai cred că ar fi bun, Harry!
Se încruntă supărat.

- Nu am dracului aşa ceva în casă! Comprese! Cred că am nişte gheață. Oh, la naiba, o să mori de frig. Poate doar nişte apă rece. Pleacă repede până undeva, presupun că e bucătăria, se întoarce, după aproximativ un minut, cu o cârpă udă. Se apropie de mine, intinzându-mă pe spate şi punându-mi chestia aia pe frunte. Tremur uşor la contact.

- Eşti bine, iubito? E prea rece? Mă întreabă panicat, tresărind la apelativul folosit, dar decid să nu îi atrag atenția cu privire la acesta.

- Nu. Sunt bine!

Aprobă înțelegător, punându-se lângă mine pe pat, cuprinzându-mă în brațe.

- Cred că este doar un început de răceală, totuşi! Îmi spune gânditor. Murmur un "da" şi mă îndepărtez uşor de el, sperând că nu va observa acțiunea mea, însă el mă cuprinde şi mai strâns în brațe, lipindu-se de mine complet. Îmi dau slab ochii peste cap şi mă decid să-i comunic decizia mea.

- Mm, Harry, eu chiar nu pot sta la tine în noaptea asta. Mama-

- Chiar nu mă interesează dracului de măică-ta! Nu acum, când eşti aşa. Vei dormi aici, indiferent că-ți place sau nu, clar?! Vei sta în patul ăsta nenorocit doisprezece ore şi vei merge acasă abia mâine. Pentru că nu te voi lăsa dracului singură! Îl simt cum se enervează, însă nu îl bag prea mult in seamă.

- Bine. Spun rapid, întorcându-mă cu spatele la el, ignorându-l. Pufneşte, nespunând nimic altceva.

Liniştea se aşterne în întreaga cameră, auzindu-se doar respirațiile noastre. Îşi mişcă mâna puțin pe talia mea, observând că nu şi-a retras-o până acum. Îşi curăță gâtul, tuşind uşor, pentru a scăpa probabil de răguşeală, iar apoi îl aud spunând:

- Mm, te simți mai bine? Aprob, constatând că m-a întrebat acelaşi lucru în urmă cu câteva minute. Mă minți! Rosteşte pe un ton hotărât.

- De ce aş face asta? Îl întreb încruntându-mă, ştiind totuşi că are dreptate.

- Nu ştiu, dar o faci. Nu îmi place să fiu mințit. Se enervează, il simt.

- Ei bine, află că asta nu e o minciună, este doar o metodă de a-ți ascunde adevărul. Îl anunț cu răceală în voce.

- Iubito, e acelaşi lucru. Chicoteşte. Doamne, cât de bipolar poate fi băiatul ăsta, acum câteva secunde aproape că m-ar fi lovit cu ceva în cap, iar acum râde de parcă nu s-a întâmplat nimic. Vorbesc serios, Larra! Vreau să-mi spui cum te simți! Revine la aceeaşi privire impunătoare.  Că tot vorbeam de bipolaritate...

- Şi eu vreau multe chestii, dar nu toate dorințele se împlinesc! Îi spun zâmbind victorioasă.

- Cum ar fi un sărut? Te pot ajuta eu cu asta. Fac ochi mari, schimbând imediat subiectul.

- Apă! Un pahar cu apă şi o să mă simt mult mai bine! Spun, înlăturându-mi cârpa de pe frunte şi ridicându-mă din pat mult prea repede, căci amețeala mă cuprinde, iar vederea mi se încețoşează. Mă prind cu mâinile de suprafața biroului ce se afla aproape de pat, închizând ochii.

- Eşti bine? Simt cum două mâini se aşază pe şoldurile mele, iar înainte să îmi pierd conştiința, aud un glas cunoscut cum îmi strigă numele disperat în repetate rânduri.

*

Deschid uşor ochii, imaginea fiindu-mi neclara la început.

- V-am prescris o rețetă pe care ar trebui să o urmeze iubita dumneavoastră. Va trebui achiziționată cel târziu mâine. Ar fi bine dacă ar consuma şi câteva ceaiuri. O să vă notez denumirile celor potrivite pentru starea domnişoarei. Vă sfătuiesc să nu o pierdeți din vedere, să fiți cu ochii pe ea constant, starea i se poate înrăutăți. Vocea doctorului, cred, umple încăperea.

- E ceva grav? Harry vorbeşte acum, făcându-mă atentă la discuție.

- Nu, cel mai probabil o răceală urâtă. Însă, dacă nu sunteți atenți, se poate ajunge la o răceală puternică la plămâni. Fumează? Chiar dacă nu îl văd, din cauza faptului că cei doi se află pe hol, pot jura că Harry se încruntă.

- Nu, adică, nu cred. Spune confuz. Îmi venea să mă duc acolo şi să le strig în gura mare că nu consum aşa ceva şi nu o s-o fac vreodată.

- Am înțeles. Aveți grijă ca domnişoara să respecte regimul pe care i l-am prescris. E important pentru sănătatea ei.

- Bine! Şi dacă nu se trezeşte ce fac?
Harry întreabă derutat şi speriat.

- Se va trezi, stați fără grijă! Dacă intervine complicații, vă rog să mă contactați, sunt disponibil la orice oră. O seară plăcută! Spune doctorul pe un ton linguşitor. Acum sigur vrea ceva bani, iar fraierul de Harry îi va da o sumă imensă fără îndoială. Halal medici.

- Vă mulțumesc! La revedere! Uşa se aude, semn că doctorul a plecat. Harry răsuflă uşurat. Luate-ar dracu'! Îl înjură fără resentimente. Se aud câțiva paşi, iar în următorul moment crețul intră în cameră, eu închizând repede ochii, prefăcându-mă că dorm. Chiar nu am chef de o serie de întrebări referitoare la starea mea.