Urmează-i pașii // FINALIZAT

Capitolul 2 Gangnam

O sonerie ciudata ma trezeste fara sa protestez.Era chiar dansanta! Televizorul, aerul conditionat, robotelul de jucarie,radioul, toate au pornit de-odata."Asa se trezesc oamenii acum? Inteligent!"

-Spala-te pe fata si mergi la parintii tai, ma indeamna o voce care vine din spre perete.

-Ok! Dar...cu cine vorbesc?

-Nu recunosti nici macar vocea bunicii tale?Asta e grav!*se amuza copios pe seama mea*

-Ah, vin imediat dar... bagajele?

-Ti le-a facut menajera.Coboara odata!

Stiu precis ca ingerul mi-a spus de o stare sociala medie, nicidecum de luxul asta! Aigoo, sau poate asta inseamna sa fi la medie?

Dau din umeri si cobor.Urma sa imi intalnesc parintii dupa mult timp.Imi este frica dar ma simt bine.

-Acestia sunt banii tai de saptamana asta.Soferul te asteapta in fata casei.Stie el unde sa te duca.*ma informeaza cu o tristete in glas*

Iau batranica in brate si o sarut pe obraz.Fara sa mai spunem nimic, ma urc in masina.

Doua ore mai tarziu ajungem.Gangnam-ul este rece.Cladirile se "inghesuie" de-a dreptul printre strazile inguste.Totul este numai sticla si fier.Atat.

Ma arunc din acel monstru pe patru roti si intru intr-o gradina mare si primitoare. Casele era destul de departe.Terenul era imens. "Situatie medie!Ce gluma!Ingerul asta rade de mine!"

Dupa 15 minute de mers, dau de casa noastra."Familia Kang", asta trebuie sa fie!

Cineva ma prinde din spate si imi pune mainile la ochi.Erau doua maini groase ce pareau a fi ale unui barbat.

-Ghici cine este! *o voce subtire de femeie imi adreseaza foarte calduros si familiar acele cuvinte*

-Mama?

Manile grele mi se ridica de pe ochi.Ma intorc si imibobserv parintii.

-Mama!Tata!

Ii iau in brate pe nerasuflate.

-Atata afectiune incat simt ca o sa mor!*zice tata raspunzand promt la imbratisare*

-Dragule, hai sa ii aratam.casa fetei!MoNe, vino dupa noi!*mama*

Ii urmez tacuta pana in casa.Imi arata toate incaperile acesteia si intr-un final ma lasa sa ma acomodez in camera mea, care era mult mai mare decat cea din casa bunicii.

Ma uit pe geam si vad celelalte case ce par a fi mai mici in comparatie cu cea in care ma aflu dar la fel de curate si ingrijite.

Primul lucru ce imi atrage atentia este o chitara ce se afla langa patul prea mare chiar si pentru 3 persoane.O ating cu grija.Nu stiu sa cant la nici macar un instrument dar acesta ma fascineaza.O mangai ca si cum as fi un copil mic si o las jos.Imi venise o idee.Temperamentul si modul de a gandii al parintilor mei pare neschimbat asa ca o sa le propun ceva.

-Mama! *cobor impiedicandu-ma de covorul rosu si lung asezat pe trepte*

-Da MoNe!

-Te pot ruga ceva?

-Desigur!

-Vreau sa cant!

Mama nu parea deloc surprinsa de decizia brusca pe care o luasem.

-In regula.O sa dau niste telefoane si o sa iti caut un profesor.

Atat? E prea usor! Mi se pare ca mai bine de atat nu are cum sa fie.Mama  zambea intr-una iar tata citea un ziar electronic.

-Multumesc mama!

Ma intorc in camera mea si ma gandesc la ce va urma. Terminarea liceului...care sper sa nu fie prea diferit de cel de acum 17 ani, un debut in cariera aleasa acum 5 minute si multe altele.

Arunc o privire plictisita pe fereastra.Un singur cuvant definea intru-totul peisajul :Pustiu. Asta imi venea in minte atunci cand mai trageam cu ochiul la atmosfera de afara.

Monotonie.Gangnam.Pustietate.Asa va fii toata viata mea? "Oamenilor, dormiti la ora asta? Stiu ca e duminica dar c'mon!"Si iar ajung sa adorm din lipsa de ocupatie.

S-a zis si cu ziua mea de nastere!

....au trecut 3 saptamani si eu nu am nici macar un prieten. Mai sunt 2 luni de vara dar atmosfera nu se schimba.Totul e la fel.Orele de canto se desfasoara normal.Profesoara este foarte amuzanta si pare sa ma descurc.Peste doua zile voi tine primul spectacol pe cea mai mare scena din Gangnam, alaturi de alti "tipi" si alte "tipe" iar pe langa cantat, voi sustine si un mic dans fara partener."Street", cuvantul care defineste programul meu artistic cu care sper sa ii dau "pe spate".