Capitolul 8 Vis sau realitate?

127 14 7
                                    

-Mai aveti 5 minute si intrati.Care dintre voi este primul?* un membru din STAFF*

-MoNe va fii prima!*Jay*

-Bine...fac cum vrei tu.*spun obosita*

Lady Gaga este in topul artistilor internationali de ani buni.

"Applause" era cea mai potrivita piesa.Era ritmata, usoara si tinea publicul "in priza".

Stiam deja rezultatul cu toate ca habar nu aveam ce piesa va canta Jay.

Cum intra pe scena eu ies in public pentru a-l vedea mai bine.Aplaud, tip si dansez pe melodia lui Bruno Mars -Tresure .El imi face semn sa urc pe scena alaturi de el.

Ajung iar reflectoarele sunt pe mine.

Ultimile cuvinte rostite din melodie sunt "Yeah, you are my tresure".La asta nu ma asteptam.Era logic sa castige cu asa ceva.

-Ticalosule!*Spun furioasa dupa ce iesim de pe scena*

-Cum era poezia aia?Aia, o stii tu , cu "ratat".

-Ma gandeam ca vrei sa taci!

Nenea de mai devreme ne roaga sa ne prezentam pe scena pentru decizia finala.

Oppa ia premiul si mi-l ofera mie.Era un gest si mai neasteptat decat cel de mai devreme.

Cum ajungem in masina, ma roaga sa il urmez intr-un loc.Stiam asta de la Angel.Asta cu siguranta era cel de-al doilea pas spre inima lui.

Debea acum imi dau seama ca nu v-am precizat niciodata sexul pe care il are acest inger.El, ingerul, este o ea,o femeie care are in spate o poveste pe cate vreau sa o aflu cat de curand.Era eleganta dar foarte vorbareata.De fiecare data cand ne intalnim,numai ea vorbeste.

Oppa m-a dus in locul pe care il numea "acasa".Locuind in vecinatate, ma gandeam ca, si casa lui este un monstru din fier si beton la fel ca si celelalte, inclusiv a mea dar nu era asa.

Casa lui era una mica, cu 2 etaje din care al doilea era in intregime din sticla.

Arata foarte bine! Atat de bine incat nici nu puteai crede ca este al lui.

Revenind la "instructiunile" pe care trebuia sa le urmez cu strictete,eu una, chiar nu pot face asta!Oricat de mult il placeam, nu puteam sa ma culc cu el...inca!

-Te intrebi de ce te-am adus aici,nu?

Simt ceva special la acest loc.Aprob timid, pasind pragul casei.

Eram uluita,ingrozita, nu stiu ce sentiment putea sa fie mai infricosator decat acela! "Asta este.."

-Fosta ta casa.*ma completeaza de parca ar fii vre-un mediu*

Ma dau cu doi sau trei pasi mai in spate.Dupa cum stiti, odata cu revenirea pe pamant, memoria mea a fost stearsa.Nu stiu motivul exact dar nici nu mai conteaza.

Ideea este ca imi revenea odata cu trecerea timpului, cate un mic "flash" cu tot ce era inainte.

Ma ia de mana si ma roaga sa il ascult.

-Aceasta casa este din trecutul tau.Se pare ca odata cu venirea noastra aici, multe lucruri s-au inversat.Fosta ta casa este a mea si invers.

De aceea sunt foarte afectat!In trecut, cea care castiga concursul erai tu si eu eram cel care scria tot felul de poezii pentru a te bine-dispune dimineata.

Vezi tu..noi..

-Ajunge! Nu mai vreau sa aud!Te rog, opreste-te!

-Daca nu iti spun asta, s-ar putea sa fii in pericol.Angel nu este ceea ce pare! Eu am murit cu o zi inainte de a murii tu! Mai precis,cu un minut inainte.In doua zile diferite dar la un minut distanta.

Plangeam in liniste, urmarindu-i ochii ce se "plimbau" nelinistiti.Plang si ma rog sa nu fie adevarat.

-Noi ne-am tinut de mana pana in ultima clipa.Iar cum am sosit in Eden, Angel mi-a promis ca te va lasa in viata doar daca vei trece prin acelas lucruri prin care am trecut si eu dar nu m-am gandit la faptul ca imi va clona trecutul si te va lasa sa il urmezi.La acel moment credeam ca ma vei urma aici.Adica vei muri si vei capata a doua viata.

-Putem trece prin asta impreuna!*blabai fiecare silaba si il strang si mai tare de mana pe care mi-o oferise*

Mergem pana in fosta mea camera si imi inmaneaza o cutie cu fotografii pe care ma roaga sa o deschid cum ajungem acasa.

Era deja tarziu dar nu am vrut sa ramanem peste noapte acolo.Imi era prea frica cu toate ca ma simteam in siguranta cu el.

Nu mai puteam sta in acea casa nici un moment.Ne indreptam spre usa ce pare a fii blocata.

-Oppa, trebuie sa iesim! Sparge usa! Nu pot sta aici!

Simteam ca ma sufoc!

Jay ia un scaun si sparge singurul si imensul geam de la parter.

-Nu trebuia sa se ajunga atat de departe!

In acel moment toata sticla de la etaj se sparge iar vocea se aude din ce in ce mai tare.

Era Angel!Aripile ei albe pareau patate de sange iar fata ei era plina de cicatrici.

Imi ascundeam cutia in spate si il trageam pe oppa.

-Sa mergem!Oppa, trebuie sa plecam!

El nu se clintea.Nici nu avea in gand sa o faca.Voia sa o confrunte.

-Ti-am spus sa ma urmezi, MoNe!*spune cu o voce grava*

Nu ii raspund dar ea continua:

-Tu trebuia sa imi urmezi regulile!Sunt nevoita sa termin acum! *se incrunta si ranjeste, ridicand un colt al gurii*

Jay se pune in genunchi:

-Fa ce trebuie sa faci, cu mine! Pe ea, te rog, las-o sa plece!

Debea atunci mi-am dat seama de cosmarul lui de ieri seara.Era o premonitie!

Heei! Astept parerile voastre legate de acest capitol si un potential titlu :03

Multumesc mult celor care citesc aceasta poveste!

Urmează-i pașii // FINALIZATUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum