Urmează-i pașii // FINALIZAT

Capitolul 12 Imprevizibil

Ma simteam ca si cum as fi murit.Trebuia sa fiu puternica si sa lupt pentru revederea noastra. Nu imi explic de ce a plecat dar voi afla incurand. Era ceva prea dubios la mijloc.

Eram aproape de casa trecutului meu. Locul de intalnire cu Kristal asa ca, cu ultimele forte decid sa merg acolo.

Ea apare. Fata ei era confuza.

-Ma pot intoarce oricand.* incepe discutia*

-Si ce mai astepti? Promite-mi ca odata ce te intorci, nu mai pleci! Te rog! Incep sa plang din ce in ce mai tare.

-Stiu ce s-a intamplat. Este numai vina mea. Jay stia de asta. Eu... ma puteam intoarce doar in cazul in care cel care veghea asupra ta in chip de om, pleca departe. Te-a ranit pentru a te ajuta!

-Nu exista alta solutie? Eu il iubeam cu toate ca nu i-am spus asta niciodata. Eu chiar tineam la el!

-Exista sansa de a va reintalnii doar daca facea asta. Odata cu revenirea mea pe Pamant, toata familia se va intoarce in anul in care s-a destramat. Tu ai sansa de a-l reintalnii. Nu iti vei mai pierde memoria dar el... exista posibilitatea de a nu te mai cunoaste.* imi explica in speranta de a ma face mai increzatoare*

- Adica nu voi pierde pe nimeni?

-Desigur, scumpa mea! Se va intoarce! Fie ca vrea sau nu! Dar...

-Ce? Mai e ceva?

-Trebuie sa decid repede ce facem. Esti deacord sa ne intoarcem in trecut si sa o luam de unde am ramas?* ma intreaba*

-Bineinteles! *ii raspund stergandu-mi lacrimile*

Atunci ea isi da jos coronita si mi-o aseaza pe cap.

-Repeta dupa mine : " Jumatate din tine sunt eu, Jumatate din mine esti tu

Lasam totul in urma pentru a o lua de la inceput,

Timpul acesta, acum, s-a sfarsit!"

Timpul parca se oprise. Toate amintirile se derulau pana am ajuns astazi, in data de

7.07.2017 .

Ne-am intors! Eram amandoua intinse in mijlocul strazii unde a avut loc incendiul. Focul ce puse stapanire pe acea cladire era stins, geamurile sparte iar eu si sora mea eram in viata.

Doi oameni ne ridica si ne pun pe cate o targa.

Eram extenuate. Am ajuns la spital unde doctorii ne-au injectat niste vitamine.

-Hei, spune o voce cunoscuta, surioara, te-ai trezit?

Era Kristal. La auzul vocii ei, ochii mi s-au umezit.

Imi mangaia fruntea si ma ruga sa ma trezesc.

-Kristal, a.. functionat?* o intreb mirata*

-Aveai vre-o indoiala? Am sunat-o pe mama si pe tata sa vina sa ne ia. Vor ajunge maine dimineata.

O targa trece pe langa noi iar persoana ce era asezata in aceasta....

-El nu este acel oppa? *intreaba Kristal*

Cu toate ca era logic ca oppa sa fie si el acolo in timpul accidentului, nu m-am gamdit niciodata ca il voi vedea prea curand.

Eu si sora mea eram bine dar se pare ca starea baiatului nu era la fel de stabila ca a noastra.

-Unnie, strig din toate puterile, te implor, vezi ce se intampla cu Jay!

Aceasta se ridica si intreaba doctorii.

-Ei bine, ce au zis? *o intreb dupa ce aceasta revine*

-Este in coma.* imi spune imbratisandu-ma*

..................................................acesta este penultimul capitol.

Cum credeti ca se va termina povestea ? Astept pareri :03