Urmează-i pașii // FINALIZAT

Capitolul 13 Suntem facuti pentru a fi impreuna

Verdictul pe care l-a primit oppa era foarte ingrijorator pentru mine. Ma gandeam cand se va trezi din coma sau de ce nu, cand ma voi trezi eu din acest posibil cosmar.

Dar nu visam. Nu mai eram.speciala cu nimic ca sa am premonitii. Eram la fel ca inainte. O tipa ce nu se deosebea decat prin faptul ca avea o sora frumoasa ca un inger.

O batranica slaba dar cocosata se indreapta spre  patul iubitului meu. 

-Cred ca este tutorele lui!* ii spun lui Kristal*

-Da, acum are cine sa aiba grija de el.*raspunde entuziasmata* Am o idee, mergi acolo si intreaba-o cum se simte Jay iar apoi, fa cunostinta cu ea. Prezinta-te drept iubita lui.

-Si daca nu isi amiteste de mine? De noi? Ce fac?

-Exista posibilitatea ca atunci cand isi revine sa aiba amnezie sau ceva de genul asta. Oricum va iubeati! Mare lucru! Du-te acum! *ma indeamna *

In picioarele goale si imbracata in aceleasi haine in care m-am trezit si peste 17 ani -ce ciudat suna-, ma indrept spre femeia ce pare a fii bunicuta lui.

Se intoarce spre mine si raman uimita.

-Bunica...*murmur in soapta*

Bunica mea era bunica lui. Cat de ciudata poate fii chestia asta?

-Ma scuzati, balbaindu-ma, Jay, cum se simte? Va fii bine? Va rog, aveti grija de el! *spun plecandu-ma politicos*

-Il cunosti pe nepotul meu?*spune bunica mirata*

-D-da bunico, eu sunt MoNe, cea mai buna prietena a lui!

-Numai ce am sosit, imi poti spune care este starea lui?

-Eu iti promit ca voi avea grija de el! Acum este doar intr-o perioada destul de grea si trebuie sa se recupereze. Nu se poate trezii decat atunci cand va fii complet sanatos. * anunt femeia fara a-i da verdictul medicilor*

~Peste doua luni~

Bunica l-a lasat in grija mea, promitand ca va venii cu multe bunatati.

Eu ii spunem multe lucruri ce tineau de trecutul petrecut in viitor iar el dadea semne ca isi aminteste. Am rememorat toate scenele din acel timp... chiar si scena sarutului.

-Maimutica, cand mai vin parintii tai?

-O sa vina odata si odata. Tu chiar vrei sa il vezi pe tata asa de mult?* spun uimita*

-Iubita mea, tatal tau este un om minunat. In orice caz...vreau sa imi cer scuze pentru ce s-a intamplat acum doua zile. Imi pare rau si sunt sigur ca s-a suparat!*fata sa exprima tristete si nerabdare*

-Eh, haide! Ii va trece lui. Asta ii trebuie daca nu stie sa se joace carti." Go stop " nu este facut pentru plangaciosii ca el!

Jay isi revenise si era din ce in ce mai bine. Imi povestise ca a visat multe lucruri cat a fost in coma. Mintea sa inca tanjea dupa zilele in care eram impreuna.

Kristal venea zilnic la spital si imi aducea haine. Deseori voia sa ma convinga sa il las pentru doua- trei ore singur pentru a merge la plimbare, suc si multe alte chestii, dar esua de ficare data.

-Cat va mai trebui sa stau aici? M-am saturat de locul asta. Vreau sa mergem in parc si sa ne plimbam ca doi prieteni foarte foarte foarte buni, daca ai inteles unde vreau sa ajung. * spune pe un ton pervers si imi face loc langa el*

Il iau in brate si ii sarut usor fruntea. Se pare ca eram sortiti sa fim impreuna in orice viata. Prezenta lui ma linistea si incepeam sa depind intr-un fel de tot ce insemna el.