Coltii Lui [vol 1]

Răscumpărarea

         "-Sa o răscumpere??Despre ce tot vorbea cu vampirii lui cu tot?De unde va avea mama ei bani sa o răscumpere??"
          Ele trăiau doar din banii vor care îi câștigă mama sa că pictorița și din banii pe care îi primeau din mila mătușii ei.A fost foarte buna cu ele, ba chiar i a oferit ei un loc de muncă.Pe când tatăl ei a plecat imediat ce s a născut ea lasandu i doar lantisorul asta nenorocit, brusc fata simți o nevoie teribilă de a și smulge lantisorul și a se lua la bătaie cu toată lumea.
        - Te ridici odată?
Fata uitase complet de el,o văzu în ochii ei. Nu facu nimic, pur și simplu se uită la el cu o ura care i ardea în ochi și spuse:
         - De ce te ai uitat așa la colierul meu? Ce legătură are el în toată  treaba asta?
        "-Gata,am reușit ,sigur o sa vad niște emoții pe fata lui,își spuse ea."
         Însă,când băiatul se uită la ea, pe fata acestuia nu se citi nimic. Sophia se enerva atât de tare încât sari la el, dar apoi realiza că este legată și renunță la ideea sinucigașă.
           - Toate la momentul potrivit!
          Era sigură că el observase că sărise la el ,dar nu reacționa în niciun fel. Era enervant de calm și măsurat,nu făcea nici o mișcare greșit, era că o săgeată letala ,gândi ea. Frumos și conturat la perfecțiune,că un înger, grațios și puternic, dar era ceva in ochii lui ,ceva ce o făcu să se gândească la el că la un înger al răzbunării. Băiatul o împinse înainte pe ușă trezind o din visarea cu ochii deschiși. Sophia se strădui să înțeleagă că ea era aici și el îi mai răspundea din când în când la întrebări doar pt că va lua bani pe ea. Ieșiră într un hol îngust și murdar ,iar la capătul lui era Lydia. Fata nu prea înțelegea multe dar brusc își puse toată forța în expresia trădată și rănită a fetei sale. Simți lacrimile usturand o in gat și facandu și loc pe sub pleoape dar se forță să le retina. Simți o durere groaznică de stomac și căzu în genunchi. Lydia alerga la ea și se așeză în genunchi lângă ea.
          -Sophy, ești bine?
        Sophia n o privi în ochi, nu voia să o vadă, așa că se întoarse spre Murphy și spuse:
          - Mi e foame,dar acesta nu schiță nicio expresie.
          - A da, ai fost inconștientă o zi. Ai mâncare în mașină. Acum ridică te.
          Lydia îi întinse o mână încercând să o ajute,dar aceasta o ignoră și se ridică singura. Văzu durerea de pe chipul Lydiei și se simți mulțumită. Își potrivi pasul cu al lui Murphy și o ignoră in continuare pe Lydia care părea profund îndurerată. Băiatul îi aruncă o căutătura curioasa cu coada ochiului apoi grăbi pasul lăsând o in urmă.
          - Sper să mă poți ierta după ce o sa auzi ce am de zis, spuse Lydia.
         Fata o ignoră . Ajunseră la mașină,iar Murphy o împinse înăuntru și se așeză lângă ea.
         - Sper că mama ta o să coopereze,sau o fac eu sa coopereze, un zâmbet drăcesc i se afișa pe fata, iar Sophy simți nevoia să l sfâșie furtunos. Totuși fu recunoscătoare pentru punaga cu sendvișuri pe care o găsi în mașină alaturi de o sticla de cola. Se simțea epuizată așa că se gândi că dacă tot o răpesc macar să doarmă puțin,sigur arata groaznic.
                            

                             *

            Se trezi împinsă de Murphy care i spunea că au ajuns. Se pare că locul de întâlnire era o fosta fabrică de pâine abandonată. Mama sa, Jenna și mătușa ei, Meredith o așteptau la ușă. Fata incerca sa se smulgă de lângă el și să sară în brațele sale, dar strânsoarea lui Murphy era de nepătruns.
             - Draga mea Jenna,spuse el, știi de ce ne aflam aici nu?
             - Cat vrei pe ea? mârâi mătușa sa în locul Jennei.
             - Daca vreți să o aveți înapoi va trebui sa i spuneți adevărul,asta e prețul pe care vi l cer.
           La acestea Jenna păru pocnita in plex și făcu o figură rănită apoi izbucni în lacrimi.
             - Bine, spuse aceasta prin suspine.