• 𝘐𝘶𝘣𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘴𝘪 𝘶𝘳𝘢 •

Prolog

                                                        05.10.2018

    30 Martie 2010 - Flashback-

                          ***

Închis în dormitor. . .

Singur. . . .

Întuneric . . .

Un corp plăpând învăluit de tristețe și amărăciune,asta lăsase în urmă sinuciderea ei.Care ea?Cum să nu știți?Celei mai de preț ființe pentru Eren.Un corp mic,subțirel parcă trecut printr-un fir de ață privea cu ochi mari și turcoaz umpluți de lacrimi spre spre omul căruia trebuia să îi zică "tată" și trebuia să îi fie părinte,un cuvânt atât de frumos ce trezește la mulți oameni un sentiment de pace sau unul patern nu?!Pentru șaten nu e deloc așa,partea masculină din familie îi lipsise cu desăvărșire lui Eren,îl face să se simtă primitiv dar mai mult distrus sentimental la simpla dorința ca al oricărui copil la oferirea unei banale îmbrățișări de la o persoană de încredere pentru a-i încălzi sufletul acela de copil nevinovat și inocent dar totodată atât de distrus ce se află într-un corp rece ca gheața.

Hainele îi erau mult prea mari pentru corpul său, se vedea că nu a mai mâncat de zile bune . . .

Fața-i palidă și privea mort spre adultul din fața sa,pupila ochilor tremura doar la gândul că mama lui chiar s-a dus și l-a părăsit, corneea îi era roșie și plânsă era îngrozit și așa de...îndurerat!Copilul îi acuza moartea mamei sale prin privirea dojenitoare,dezamăgită și deznădăjduită dar altcumva mai știa că a scăpat de chin așa cum vede el viața,o viață și o lume nemiloasă sau crudă ce mereu e câștigată de hienele mizere.

E trist,niciodată nu a simțit o asftel de durere în piept ce îi săgetase inima cu o săgeată cu otravă.Singur a fost de atâtea ori,părăsit la fel dar nu se putea gândi vreodată că va fi lăsat fix de mama lui ,abandonat ca un biet cățel în ploaie,în noroi,în chin și în dezamăgire.Un sentiment al dracu de dureros!

Purta un hanorac gri,grosuț,larg pe al său corp plăpând tremurând speriat și înfrigurat își înconjura brațele peste corp scoțând respirații sacadate și îndurerate din glasul său,transpira excesiv privind îngrozit cu ochii goi cu o urmă de disperare,durere cruntă,tot sufletul lui fiind spart și măcinat în mii și mii de bucățele la asistarea morții mamei sale îi vedea corpul atârnat de o frânghie,fața femeii fiind palidă ca ceara privirea se holba amenințător spre șaten gura fiindu-i încă deschisă ținându-și mâinile pe lângă corp,aceea privire moartă și sfidătoare avea să îi urmărească toată viața pe Eren.Își privea părintele acuzator în ochi îl prinse de platonul său lung cenuşiu doar ca să îi atragă atenția omului cât un munte de lângă el.Copilul cu păr șaten,rebel,dezordonat cu ochi mari și verzi nu avea mai mult de 7 anișori.

-Mama...e moartă...e rece!își afundă capul în paltonul părintelui suspinând îndurerat,scâncind respirând neregulat și bocind luându-l pe bărbat într-o îmbrățișare-mare greșeală să facă acest gest.

-Tsk dispari copile!îl luă pe puști de gulerul bluzonului prizându-i gluga și ridicându-l de la sol,Din ce cauză crezi că a murit mă-ta?!Din vina ta desigur!Eu i-am zis să scăpăm de plodul de tine dar ea nuuu și uite-o unde a ajuns,râse batjocoritor,Patetic așa-i?Lumea pe cât de mare e la fel de crudă și nemiloasă e puștiule!îl aruncă pe jos în scrâbă și în silă.